• Publicat:
  • Actualizat:
Reportaj

MINUNEA RECENSĂMÂNTULUI: „Mă, cum dracu avem noi 74 de maghiari la Crângu, în Teleorman?!”

MINUNEA RECENSĂMÂNTULUI: „Mă, cum dracu avem noi 74 de maghiari la Crângu, în Teleorman?!”
Satul Crângu își urmează, la fel de sute de ani, existența molcomă a așezărilor de câmpie: casele sunt case; drumurile, drumuri; cârciumile, cârciumi. Doar o întâmplare haioasă și oarecum stupidă, apărută din nimic, a amenințat pentru un timp să-i zguduie liniștea seculară. Și anume, faptul că recensământul din 2012 a "descoperit" printre fiii satului 74 de etnici maghiari. "Unguri?! Fugi mă, nene, cu ursu'"

Albul lăptos al Câmpiei Teleormanului se smântânește la orizont într-o adiere de ceață. Fix pe la jumătatea drumului dintre Alexandria și Turnu Măgurele, satul Crângu își urmează, la fel de sute de ani, existența molcomă a așezărilor de câmpie: casele sunt case; drumurile, drumuri; cârciumile, cârciumi.

Doar o întâmplare haioasă și oarecum stupidă, apărută din nimic, a amenințat pentru un timp să-i zguduie liniștea seculară. Și anume, faptul că recensământul abia încheiat a „descoperit” printre fiii satului 74 de etnici maghiari.

„Unguri?! Fugi mă, nene, cu ursu'”

„Unde, bre, aci la noi?!”, răspunde întrebând, „anesteziat” de știre, un crângan vechi, care-și știe consătenii, din generație în generație, ca pe propriul arbore genealogic. „Unguri?! Fugi mă, nene, cu ursu’. Mata visezi! Păi, nu i-aș cunoaște eu?! N-aș fi aflat eu de ei, 70 de ani, de când m-am născut, aci?! Nu le-aș fi cunoscut eu, vorba? Glumești, nu?!”, zice și mă privește dintr-o parte, cu distributiva – în coada ochiului, cum s-ar spune -, încurcat între a zâmbi și a se mira „iar, din nou”, de gogomănie. „Nooo! Nici vorbă!”, îl susține și femeia lui, cu aerul că i-a ferit Dumnezeu de cataclism. „Aici suntem ăștia ai noștri, mămică, de când ne știm”. „Poate mai la deal, ori la Drăcea” îmi zice altă femeie, mai tânără.

„Noi ne-am înțelege și cu ei”

Mă duc spre Drăcea – sat deschis în dreapta, din Crângu, spre Florica. Nici aici n-a văzut drăceanul picior de ungur, de când e el. „Dom’le, și dac-ar fi, să zic așa, noi ne-am înțelege și cu ei, să știi. Noi știm cum să-i luăm pe toți, să-i aducem către noi. Că toți suntem oameni, mă-nțelegi?” mă filosofează, cosmopolit, un crângan de vârsta a doua.

„Auziți – mă abordează ulterior un tânăr, dintr-un grup de trei, care mă urmărește de câteva minute, staționat pe marginea drumului -, auzi, ce dracu vorbim noi aicea? Nu ți-e clar că-i o greșeală? I-a-ncurcat recenzoru’ pe țigani. I-a trecut la unguri. Păi, ai văzut mata ungur, de când ești, la Crângu?”, „Nu”, zic mecanic, deși n-am trecut în viața mea prin sat. „Păi vezi?”, zice omul. „Asta e, domne, sigur i-a-ncurcat cu țiganii. Că țigani avem, slavă Domnului, nu vezi ce case și-au făcut?!”, îmi spune un altul și-mi arată din priviri viloaiele, tip „Țăndăreiul londonez”. „Păi, numai de unguri mai aveam noi nevoie p-acilea, mă, omule, că în rest avem de toate”, îmi strigă, de la gard, patroana de la „Mixt&Mat”, peste capetele unui trio de „berari” hibernali.

„Cum să-i confunzi pe unguri cu romii?”

În stație la rată, un grup adastă de vreo două ore. Între ei, un rom tânăr și fiica lui. „Știți povestea cu ungurii și cu romii?!” abordez direct. Surprinși, oamenii se privesc reciproc, ridicând din umeri. „Cum adică?”. Le spun istoria, care îi amuză copios. „Cum, bre, să fie romii unguri? Noi suntem țigani, de fel”. Îl întreb dacă a fost recenzat și la ce rubrică a fost înregistrat. „N-am fost, că eram în Spania. Da’ a fost soția, m-o fi trecut și pe mine în hârtii”. Un etnic român, mai în vârstă, mă trimite la primărie. „Ei știu sigur ce s-a-ntâmplat. O să aflați acolo toată tărășenia, sigur”.

„Ai un leu să iau un pampers?”

Primarul e dus până la Alexandria. „Dar vine. Într-o oră, cel mai târziu, se-ntoarce”, spune secretara, iar eu mă-ntorc în stradă, să văd cum se mai mișcă natul. „Vrei apă?!” mă abordează un copil frumușel, de vreo 10 ani, cu căciulă roșie trasă pe frunte și cu mâinile înfipte în buzunar. Nu știi dacă e fată ori băiat. „Apă?!” întreb surprins. „Da. Că cișmeaua de la primărie e-nghețată. Da’ e una pe stradă-n jos”, zice și oftează. „E grea viața”, mai spune și mă privește în față. „Ai simțit tu asta?!” Tace. „Dar tu ești băiat sau fată?”, întreb iar. „Am simțit, da. Băiat. Că tata a plecat de-acasă și ne-a lăsat cu mama. Suntem patru frați. Aia de jos, de la apă, e sor-mea. Aia mică n-are pamperși. Ai un leu să-i iau un pampers?!” Îi dau de pamperși, iar copilul mă trage de mânecă și-mi spune șoptit, ca pe un secret al nostru: „A venit primaru’. Mașina asta, care traversează…”, spune și fuge la pamperși.

„Am greșit, se mai întâmplă”

Primarul, om deschis la minte și ușor amuzat de gafă, își asumă greșeala fără fițe. „Am greșit, se mai întâmplă. N-am văzut-o de la-nceput. Adică am văzut-o, dar când au luat hârtiile, le-au luat cu totul. Și pe cele bune și pe cele greșite. Dar am rectificat”. Recenzorul în cauză, o doamnă care a făcut și ceva contabilitate pe la o fermă, mai de mult. „A greșit, na. Oricum, pe cine să trimiți?! Câtă lume are instrucție, aici la noi? Și uite că și ăștia, care mai au câte ceva, se-ncurcă. Iar nouă, cu treabă, cu astea, ne scapă din vedere”.

Da, sunt ceva romi în Crângu, iar unul dintre recenzori i-a trecut pe toți romii recenzați de el la rubrica de etnie maghiară, povestește primarul. „O fi fost și nebunie la recensământ. Cei mai mulți din ei sunt plecați prin Spania, Italia. Nu vedeți ce case și-au făcut?”

Dacă, după cum le arată casele, unii romi par să trăiască bine, indiferent la ce rubrică au fost înregistrați, majoritatea crânganilor o duc greu. Primarul îmi spune că tocmai a concesionat un număr important de hectare, unde investitori teleormăneni vor construi zece sere. „Cu totul, cam 100 de locuri de muncă. Dar mă credeți că nu știu dacă strâng 50?! Or fi oamenii săraci, dar și munca li se pare cumplit de grea…”, mai zice primarul Minel Siteavu.

„Cum dracu, 74 de maghiari la Crângu?”

Directorul Direcției de Statistică Teleorman, Gelu Mortasipu, spune că tărășenia e alta. „Recenzorul a trecut bine etniile la el în hârtii, inițial. Pe urmă, la final, a încurcat socoteala la centralizator”. Rubrica 1 – români; Rubrica 2 – romi; Rubrica 3 – maghiari. „Pe cei de la Rubrica 2, adică pe romi, i-a trecut la Rubrica 3, adică la maghiari – 74 de suflete. Primarul n-a observat, noi n-am observat și așa au plecat rezultatele. Ne-am dat seama de prostie când am primit raportul provizoriu de la INS. Mă, cum dracu 74 de maghiari la Crângu, în Teleorman, ă?!” spune Mortasipu că s-ar fi-ntrebat cu toții.

Acuma, cică, gata, au trimis rectificarea și e-n ordine. Până-n toamnă, crânganii scapă de beleaua cu maghiarii.

Ca să vezi – gata-gata să li se anine bilingvele la poartă: „Crâng”/”Liget”. Igen.

Citește și

Inchide