Subiectul legat de pensia alimentară rămâne unul dintre cele mai delicate și dezbătute aspecte atunci când un cuplu ia decizia să se despartă. În 2025 apar ți întrebările legate de cine, cum și cât plătește pensia alimentară, având în vedere numărul tot mai mare de divorțuri.
Legea românească este una clară în aceste situații: părintele care nu preia custodia copilului are obligația să contribuie financiar la creșterea și educația minorului.
Pensia alimentară nu reprezintă o taxă pentru fostul partener, ci o obligație față de copil. Rolul ei este să asigure resursele necesare pentru creșterea minorului: hrană, educație, îmbrăcăminte, activități extrașcolare, și tot ce presupune un trai decent. Indiferent de relația pe care o au foștii soți, interesul copilului primează.
În România, cuantumul pensiei alimentare se calculează ca procent din venitul net lunar pe care părintele îl încasează: între o pătrime și jumătate, în funcție de numărul de copii. Suma este stabilită de instanță și se poate modifica în funcție de numărul copiilor. Ea poate fi modificată doar printr-o nouă hotărâre judecătorească, în funcție de schimbările majore din viața partenerului sau a copilului.
Una dintre cele mai comune dileme, apărută inclusiv în mediul online, a fost adresată avocatei Gabriela Ursărescu: „Dacă fosta soție se recăsătorește, mai am obligația de a plăti pensie alimentară?” Răspunsul a fost tranșant: „Nu scăpați de această obligație, chiar dacă fosta soție se recăsătorește. Pensia alimentară este datorată copilului, nu mamei. Chiar dacă banii se virează în contul mamei, obligația rămâne, atâta vreme cât minorul este în întreținere.”
Precizarea este una esențială pentru că mulți părinți confundă pensia alimentară cu o contribuție către fostul partener de viață. Realitatea este alta, chiar dacă mama se recăsătorește și noul soț are venituri, obligația pe care tatăl biologic o are nu dispare.
Copilul are dreptul la sprijin material din partea ambilor părinți, indiferent de situația lor sentimentală sau financiară ulterioară divorțului. Faptul că mama are un nou partener nu înseamnă că tatăl biologic este absolvit de responsabilitate. Ea se menține până când copilul împlinește vârsta majoratului sau, în unele cazuri, chiar mai mult, dacă minorul își continuă studiile și depinde financiar de părinți.