Prima pagină » Social » EXCLUSIV. Ionuț Butoi, militarul din scaunul cu rotile care a luat viața de la capăt

EXCLUSIV. Ionuț Butoi, militarul din scaunul cu rotile care a luat viața de la capăt

Ina Stoica •

Publicat: 05.03.2020, 11:05 Actualizat: 13.03.2020, 07:53

EXCLUSIV. Ionuț Butoi, militarul din scaunul cu rotile care a luat viața de la capăt

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne pe Google News

Îl cheamă Ionuț Butoi și are 42 de ani, însă oamenii îl știu cel mai bine drept plutonierul Butoi. În iulie 2008 pleca în Afganistan, iar în luna august rămânea paralizat de la brâu în jos, în urma unei explozii.

Au trecut 12 ani de la evenimentul care i-a schimbat viața. Amintirea acelei clipe este încă puternică, greu de povestit, prea dureroasă, copleșitoare uneori. „A fost o explozie cu mașina de luptă. Pe 16 iulie am plecat în misiune, pe 31 august am avut incidentul. A fost un exploziv improvizat și am sărit în aer. Șansa mea e că m-am aruncat de pe mașina de luptă, iar în momentul căzăturii cu spatele mi-am fracturat coloana. Bomba a fost plantată de un taliban să îi spunem. Au fost 80 de kilograme de exploziv”, spune Ionuț.

Timp de opt zile, Ionuţ Butoi a stat în comă. Militarul s-a trezit într-un spital din Germania, acolo unde a aflat că nu va mai merge niciodată.

PODCAST ALTCEVA Cum comunicăm în cuplu fără să ne certăm. Teodora Mețiu: „Nu te apuca să iei în discuție ieri, alaltăieri, poimâine, mâine”

02:00

FLASH NEWS Crin Antonescu, dezvăluiri despre „jocul dublu” din PNL: „Nu cred în povestea cu opoziția”

23:57

În misiunea din Afganistan l-a pierdut pe Dragoș Alexandrescu: camaradul, prietenul și șeful său: „Niciodată nu ținea cont că este șef. Era o prietenie aparte între noi. Eram uniți. Unul pentru toți, tot pentru unul. Lucram într-o echipă”, povestește Ionuț.

„Nu știam ce se va întâmpla. Nu știam ce voi face. Știam că am o familie, soția era însărcinată. Ușor ușor lucrurile au intrat pe făgașul normal. După șase luni de zile s-a născut băiețelul și atunci am avut un motiv să merg înainte”, mărturisește militarul.

Drumul lui până aici a fost, însă, unul trecut prin bolgiile dantești. La vremea aceea a trebuit să suporte de unul singur costurile tratamentelui, iar la trei ani și jumătate după accident Ionuț a divorțat.

Treptat, și-a refăcut viața, s-a recăsătorit și este tatăl a trei copii. Anual, de Ziua Naţională a României defilează la parada militară. Din fiecare cădere a învățat cate ceva. În primul rand, să se ridice.

Medaliat la jocurile Invictus

Ionuț, cel de acum, se consideră norocos că trăiește oricum, și îi e recunoscător lui Dumnezeu pentru asta. Nu spune că i-a fost greu, ci „a fost puțin mai greu pentru mine”.

Deși e țintuit într-un scaun cu rotile, militarul veteran Ionuț Butoi, este campion la tir cu arcul la Jocurile Paralimpice ”Invictus”. Este medaliat cu argint la individuală și de două ori cu aur cu echipa.

Se consideră norocos că nu s-a confruntat cu stresul post-traumatic, sindrom pe care îl dezvoltă militarii care participă la misiuni în teatrele de operații.

„Dacă îl aveam nu cred că aș fi fost unde sunt acum. Fiecare militar îl are în el, însă deocamdată la mine nu s-a declanșat. E în funcție de caracterul fiecăruia. Eu am fost un caz mai fericit. Dumnezeu m-a întărit”, povestește Ionuț.

Ionuț cel de azi, e activ, muncește și face recuperare prin sport. A început să lucreze ca dactilograf la Unitatea Militară de Chimie din Câmpulung Muscel, însă o mare parte a timpului o dedică sportului.

„Din păcate nu există centru de recuperare pentru militari. Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități luptă pentru centrul de la Târgoviște pentru că realmente e nevoie.Patru ani de zile am făcut recuperare la Băile Felix, acolo este singurul centru din țară în care poți face o recuperare. Costurile erau de 4.000 lei lunar, iar banii i-am suportat din buzonarul propriu. Nu te ajuta nimeni”, mai spune acesta.

Ionuț Butoi ar fi putut să refuze lupta, să se izoleze, să intre poate într-o depresie, însă curajul, voința, pofta de viață l-au transformat într-o lecție de putere și voință pentru noi toți.