„Mircea Lucescu, vizionarul fotbalului, a murit”. Omagiu deosebit adus de La Gazzetta dello Sport

Mircea Lucescu s-a stins din viață la vârsta de 80 de ani, marți, 7 aprilie. Il Luce era internat la spitalul Universitar din București, acolo unde doctorii au depus toate eforturile pentru a-l salva. Vestea a ajuns peste tot în lume, în campionatele unde a scris istorie. Gazzetta dello Sport, cunoscutul ziar din Italia, a venit cu un material inedit în memoria marelui Il Luce.

Material demn de numele Mircea Lucescu

Italienii au amintit despre perioada lui de glorie, despre gândirea revoluționară și despre talentele pe care le-a trimis în lume. Gazzetta dello Sport l-a numit părinte al fotbalului, revoluționar, cel care a inventat analiza meciurilor.

MILITAR Statele europene pun la cale o operațiune pentru deschiderea Strâmtorii Ormuz fără implicarea directă a alianței NATO

23:12

RĂZBOI Ucraina a planificat trimiterea unui roi de 1.000 de drone pentru a paraliza aeroporturile din Moscova. Ce a dus la anularea operațiunii

22:58

„Părinte, viclean, revoluționar: a câștigat 36 de trofee la conducerea a opt echipe, inclusiv Cupa UEFA cu Șahtior Donețk, a lansat sute de jucători de top și a inventat analiza meciurilor.

Măsura măreției lui Mircea Lucescu constă în asta: astăzi toată lumea vorbește despre analiza meciurilor, dar el a inventat-o. O făcea deja în România, în epoca Ceaușescu, cu mijloacele vremii. Îi împrumuta pe cei mai buni opt elevi de la cea mai apropiată școală și îi plasa pe fiecare într-o secțiune separată a stadionului, însărcinat să noteze pozițiile jucătorilor la fiecare 15 minute.

A doua zi își luase notițele, își formase o imagine clară a meciului și a doua zi le explica echipei sale, Dinamo București, cum jucase. Tehnologia a schimbat lucrurile, iar când a ajuns în Italia, la Pisa, în 1990, chiar înaintea atacanților și fundașilor laterali, i-a cerut președintelui Anconetani un videorecorder”, au scris pentru început jurnaliștii.

Mircea Lucescu, Nikola Tesla al fotbalului

Italienii nu s-au oprit aici. L-au numit un geniu neconvențional, un Nikola Tesla al fotbalului, care a ridicat 36 de trofee deasupra capului.

„Mircea Lucescu a fost Nikola Tesla al fotbalului, un geniu neconvențional care a inventat pentru sine și pentru alții. Un revoluționar victoriu, un vizionar care nu se limita la obișnuit, ci știa să vadă dincolo.

Lista sa de realizări ar putea vorbi în numele lui – 36 de trofee câștigate la cârma a opt echipe diferite – sau sutele de jucători născuți în jocul care contează, spectacolul pe care l-a oferit sau actul final de dragoste care, la doar câteva luni după o problemă respiratorie care a necesitat spitalizare, l-a condus, la 80 de ani, pe banca unei echipe a României care se chinuia să se califice la Cupa Mondială.

Dar mai mult decât orice, o statuie vorbește de la sine, a lui, expusă cu mândrie în Donețk, în fața Arenei Donbass, la câteva sute de metri de statuia lui Lenin din piața principală. Câți fotbaliști au una în timpul vieții sau în timpul carierei?

Poate că o fac mai târziu, dar cu siguranță nu o fac dacă nu lași o amprentă, iar Lucescu a făcut-o întotdeauna. Ca fotbalist, a fost un extrem stânga neobosit, cu abdomen sculptat atunci când nu era nevoie de ei.

L-a ajutat pe Georgescu să câștige Gheata de Aur cu centrările sale la Dinamo, apoi cutremurul de la București l-a lăsat fără adăpost și s-a mutat la Hunedoara, în Transilvania, unde, pe lângă faptul că juca, a antrenat, a scris editoriale în ziare și chiar a compus imnul echipei în timpul liber. Acolo, a început să-și aducă fotbalul neconvențional pe bancă”, au continuat italienii.

„A răsturnat stilul de joc al colonelului”

„Gândirea lui Lucescu a început cu o axiomă: dacă fiecare face ceva într-un fel, nu înseamnă că este cel mai bun mod de a face acel lucru. Ar fi trebuit ca fiul lui Ceaușescu, Steaua, să câștige campionatul României? La Dinamo, a jucat cel mai bun fotbal cu tineri de la țară, până în punctul în care dictatorul, la un moment dat, i-a dat echipa națională pentru a-l revitaliza.

În fotbalul italian din anii 1980 și 1990, ai supraviețuit cu catenaccio și mijlocași ucigași? Vorbea despre posesia mingii și spațiere și folosea picioare bune, nu atacanți. Timp de treizeci de ani, Ucraina fusese condusă de dictatura tactică a lui Lobanovski – doi marcatori și un libero? El a răsturnat stilul de joc al colonelului, a înecat atacurile sovietice în mlaștina ofsaidului și a răsturnat superioritatea lui Dinamo Kiev pe care toată lumea o considera de bună.

Timp de 12 ani, echipa de învins a fost Șahtiorul Donețk. Dacă vorbeai de 4-3-3 și altele asemenea, strâmba din nas: „Nu antrenez formații, ci idei”. „Lucescu schimbă rolurile jucătorilor”, spuneau ei, dar nu era adevărat: Lucescu îi antrena pe jucători să înțeleagă sportul lor. Ar avea Mkhitaryan, de exemplu, aceiași timpi de aclimatizare dacă nu ar fi petrecut luni întregi blocându-i pe alții pentru că era fundaș lateral sau mijlocaș defensiv la Donețk? Când îi cereai lămuriri, îți dădea un exemplu: „Împotriva lui Brescia, suntem 1-1 la Juventus. Mingea ajunge la Nappi la marginea careului, fundașii sunt peste tot în jurul lui. Încearcă să dribleze, pierde mingea, iar ei marchează pe contraatac. Nappi face asta pentru că e atacant; dacă ar fi fost și fundaș, ar ști ce să facă”.

„Lucescu arăta ca un mamut printre elefanți”

„Pentru a-i învăța principii, Lucescu a stabilit limite. De la jucătorii săi, le-a cerut mai întâi educație la toate nivelurile, inclusiv igienă și cultură, apoi dăruire și disciplină. La fiecare meci în deplasare, își ducea jucătorii, pe cheltuiala sa, să vadă un monument, un muzeu, o piesă de istorie locală, chiar dacă asta însemna să rateze ultima sesiune de antrenament. Fără ghid, făcea asta singur, în toate cele opt limbi pe care le vorbea.

În fotbalul turbo de astăzi, unde ajungi astăzi și nu ești bun de nimic dacă nu ridici un trofeu mâine, Lucescu arăta ca un mamut printre elefanți (…).

Nu-i plăcea VAR-ul pentru că schimba dreptatea pe emoții, nu credea în Arabia Saudită așa cum nu crezuse în China cu zece ani mai devreme, îi plăcea Serie B mai mult decât Serie A pentru că „e campionatul antrenorilor, cei cu bani nu câștigă neapărat”.

La început părea că exagerează, dar privind în urmă avea aproape întotdeauna dreptate. Cum poate cineva obișnuit să vadă dincolo de limite să nu ne prindă cu profețiile sale?”, au încheiat italienii.