Povestea Rebeccăi Diaconescu, singura înotătoare din România la JO Paris

A crescut printre corzi de bazin și miros de clor, dar visează la halatul alb și la o carieră în medicina dentară. Cu ambii părinți foști olimpici, Rebecca Diaconescu duce mai departe o tradiție, dar o scrie în stil propriu, cu vise tatuate pe piele și cu un viitor care începe dincolo de podium, la Universitatea din Michigan.

Pentru înotătoarea Rebecca Diaconescu, participarea la Jocurile Olimpice de la Paris, din vara trecută, a rămas cea mai frumoasă amintire din carieră.

„Am rămas cu multe amintiri. A fost o experiență minunată. Adică încă mă uit și nu pot să cred că am fost acolo. Doar așa, amintirea eu înotând acolo, în atmosfera aia, în bazinul ăla. Și Satul Olimpic a fost ceva deosebit. Toată experiența a fost ceva frumos. A fost o onoare să fiu acolo și să concurez pentru România, să fiu lângă campionii României. Toată experiența a fost așa, ca o euforie, ceva foarte frumos. Mâncarea, locul unde am dormit, unde am înotat, totul a fost foarte, foarte frumos” – Rebecca Diaconescu, componentă a lotului național de înot.

CONTROVERSĂ Noul Orient Mijlociu. Ce se va întâmpla după încheierea războiului din Iran? 7 puncte de reper care ar putea remodela regiunea

09:00

RĂZBOI Zelenski susține că a schimbat balanța frontului după atacul masiv cu drone asupra Moscovei. Semnal neașteptat al Kremlinului privind relațiile cu UE

08:50

Povestea Rebeccăi Diaconescu, singura înotătoare din România la JO Paris

Atât de mult i-a plăcut experiența olimpică Rebeccăi, încât e decisă să-și pună în practică planul avut încă de anul trecut: să-și facă un tatuaj cu cercurile olimpice.

„Vreau să-mi fac un tatuaj la gleznă, acum în vară mi-l fac. Cercuri olimpice în culoare. Vreau ceva mic așa, dar e o amintire frumoasă să o am și întotdeauna am spus că dacă îmi fac un tatuaj, sunt cercurile olimpice. Mi le fac pe piciorul stâng, ăsta e în față pe block-start, așa că-l fac pe piciorul stâng, la gleznă”, a declarat ea.

Rebecca e a treia membră a familiei care participă la Jocurile Olimpice. Au mai făcut-o și părinții săi: mama tot la înot, iar tatăl la pentatlon modern: „Și tata mi-a povestit, și mama, dar poveștile nu fac, adică nu poți să realizezi ce este acolo până nu ești și tu. Este ceva complet, o experiență pe care nu poți să ți-o imaginezi”.

Studentă în primul an la University of Michigan, Rebecca știe ce vrea să se facă în paralel cu sportul: „Vreau să devin dentistă. Tot timpul am vrut să fac ceva în medicină, dar acum recent am decis pe dentist, că mi se pare o profesie curată. Este riscul mic, mi se pare o slujbă frumoasă”.

Rebecca știe că o așteaptă mulți ani de învățat de acum înainte, dar e decisă să continue să-și împlinească visul. „Ai primii patru ani așa de facultate să-ți iei diploma și după aia mai am încă trei ani sau patru dacă vreau să mă specializez să devin ortodontist sau să fac operații. Dar doar dentist general vreau să fiu, așa că voi face alți trei ani”, a spus înotătoarea.

Născută și crescută în SUA, sportiva noastră recunoaște că gândește doar în limba engleză. Însă toate discuțiile pe care le are cu părinții sunt purtate în limba română.

„În engleză gândesc, e mai ușor, adică sunt obișnuită cu engleza. Cea mai mare parte din viața mea, și acum la facultate, sunt înconjurată de oameni care vorbesc engleză, așa că e normal. Dar când o sun pe mama acasă vorbesc cu ea în românește ca să mi-aduc aminte de limba română cât sunt și la facultate”, a declarat Rebecca Diaconescu.