CCR a stabilit că legea privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive este neconstituțională

Legea privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive este neconstituțională, au hotărât, joi, judecătorii Curții Constituționale a României (CCR).

Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie

În cadrul ședinței de joi, judecătorii CCR au admis, în cadrul controlului legilor anterior promulgării, cu unanimitate de voturi, obiecția de neconstituționalitate formulată de 70 de deputați aparținând Grupului parlamentar al PNL.

În acest mod, s-a constatat că este neconstituțională, în ansamblul său, Legea privind protecția consumatorilor împotriva dobânzilor excesive.

ANALIZĂ Cine îl poate înlocui pe Keir Starmer? Principalii pretendenți la funcția de prim-ministru al Marii Britanii

21:06

FINANCIAR Jerome Powell își încheie azi mandatul de șef al Rezervei Federale, unul dintre cei mai mari adversari ai lui Trump. Cine este succesorul desemnat

20:59

Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie.

CCR a transmis că argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial.

Deputații au dat vot favorabil proiectului de lege privind protecţia consumatorilor împotriva dobânzilor excesive, în 6 mai, pentru a fi menținut echilibrul contractual şi pentru a se asigura integritarea pieţei financiar-bancare interne.

În plen a fost adoptat și un amendament care fusese respins, iniţial, în comisii, potrivit căruia, „prin excepţie de la prevederile art. 5, în cazul creditelor de consum în valoare maximă de 15.000 de lei, suma totală de rambursat de către consumator nu poate depăşi dublul sumei împrumutate”.

CCR a decis că legea de acordare a stimulentelor de risc pentru profesori pe perioada pandemiei este neconstituțională în integralitate

Curtea Constituțională a României (CCR) a decis că legea de acordare a stimulentelor de risc pentru profesori pe perioada pandemiei de coronavirus este neconstituțională în integralitatea sa.

Prin Decizia nr. 875 din data de 9 decembrie 2020, CCR a admis – cu unanimitate de voturi – obiecția de neconstituționalitate formulată de Guvernul României și a constatat că Legea pentru acordarea unui stimulent de risc pentru personalul din învățământ în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 este neconstituțională în ansamblul său. Această decizie a CCR este ”definitivă şi general obligatorie”.

Potrivit judecătorilor CCR, egalitatea în fața legii și a autorităților publice poate fi aplicată numai atunci când respectivele părți ”se găsesc în situații identice sau egale”, acestea impunând același tratament juridic și ”deci instituirea aceluiași regim juridic”.

Situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie, însă, ”să difere în esenţă” pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, ”iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional”.

”Curtea constată că a reținut în mod consecvent în jurisprudența sa că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art.16 alin.(1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario (n.red. – în caz contrar), când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat. Situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie însă să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (…), se menționează în Decizia judecătorilor CCR .

”Când criteriul în funcţie de care îşi găseşte aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv şi rezonabil, şi nu subiectiv şi arbitrar, fiind constituit de o anumită situaţie prevăzută de ipoteza normei, şi nu de apartenenţa sau de o calitate a persoanei, privitor la care îşi găseşte aplicare, aşadar intuitu personae (n.red. – expresie utilizată pentru a caracteriza sau pentru a desemna un contract sau un alt act juridic, la a cărui încheiere considerația persoanei contractantului sau calitățile lui personale au fost determinante), nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituţionale de referinţă (…)” – Curtea Constituțională a României