CCR a decis că legea de acordare a stimulentelor de risc pentru profesori pe perioada pandemiei este neconstituțională în integralitate

Curtea Constituțională a României (CCR) a decis că legea de acordare a stimulentelor de risc pentru profesori pe perioada pandemiei de coronavirus este neconstituțională în integralitatea sa.

Prin Decizia nr. 875 din data de 9 decembrie 2020, CCR a admis – cu unanimitate de voturi – obiecția de neconstituționalitate formulată de Guvernul României și a constatat că Legea pentru acordarea unui stimulent de risc pentru personalul din învățământ în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 este neconstituțională în ansamblul său. Această decizie a CCR este ”definitivă şi general obligatorie”.

”Situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic”

Potrivit judecătorilor CCR, egalitatea în fața legii și a autorităților publice poate fi aplicată numai atunci când respectivele părți ”se găsesc în situații identice sau egale”, acestea impunând același tratament juridic și ”deci instituirea aceluiași regim juridic”.

JUSTIȚIE Traian Băsescu, sfat pentru Laura Codruța Kövesi dacă revine în țară după ce își termină mandatul de conducere la Parchetul European: „Să nu mai facă spectacol din necazul oamenilor!”

00:04

REACȚIE Băsescu sare în apărarea lui Georgescu, după imaginile cu el încătușat: „De ce trebuie să pui cătușe? Ăsta nu e un tip care să dea în cap!”

23:23

Situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie, însă, ”să difere în esenţă” pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, ”iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional”.

”Curtea constată că a reținut în mod consecvent în jurisprudența sa că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art.16 alin.(1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario (n.red. – în caz contrar), când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat. Situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie însă să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (…), se menționează în Decizia judecătorilor CCR .

”Când criteriul în funcţie de care îşi găseşte aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv şi rezonabil, şi nu subiectiv şi arbitrar, fiind constituit de o anumită situaţie prevăzută de ipoteza normei, şi nu de apartenenţa sau de o calitate a persoanei, privitor la care îşi găseşte aplicare, aşadar intuitu personae (n.red. – expresie utilizată pentru a caracteriza sau pentru a desemna un contract sau un alt act juridic, la a cărui încheiere considerația persoanei contractantului sau calitățile lui personale au fost determinante), nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituţionale de referinţă (…)”

Curtea Constituțională a României

”Legea criticată nu este de natură să evidențieze vreo deosebire fundamentală de situație juridică între cadrele didactice și alte categorii de personal plătit din fonduri publice”

Judecătorii CCR au precizat că legea supusă analizei nu a evidențiat ”vreo deosebire fundamentală de situație juridică între cadrele didactice și alte categorii de personal plătit din fonduri publice” care să impună un ”tratament diferit instituit de legiuitor”.

”Așa cum rezultă din expunerea de motive a legii, stimulentul ce se dorește a fi acordat personalului din învățământ are în vedere „începerea noului an școlar 2020-2021 în plină evoluție epidemiologică, ca urmare a riscului răspândirii coronavirusului-COVID 19” și „circumstanțele excepționale create de amenințarea cu infecția COVID-19, precum și de faptul că atât cadrele didactice, cât și personalul didactic auxiliar și personalul nedidactic din învățământul de stat vor fi implicați direct în lupta cu pandemia și vor fi extrem de expuși”. Motivarea generală referitoare la începerea/desfășurarea activității în „plină evoluție epidemiologică” poate fi aplicată, mutatis mutandis (n.red. – schimbând ceea ce este de schimbat, substanța rămânând aceeași), și altor categorii profesionale care își continuă activitatea și care, prin prisma unor considerente similare, ar putea să invoce „expunerea” în contextul pandemiei”, se arată în cuprinsul Deciziei nr. 875/ 9 decembrie 2020 a CCR.

”Nu rezultă din niciun act de fundamentare a legii criticate de ce doar categoria profesională vizată, respectiv „personalul didactic, personalului didactic auxiliar și personalul nedidactic din învățământul preuniversitar și universitar de stat”, ar fi expusă unui risc semnificativ mai mare decât alte categorii profesionale care, de exemplu, lucrează cu publicul, pentru a putea justifica o soluție de compensare în sensul actului normativ criticat.

Prin urmare, nu este motivat „criteriul obiectiv şi rațional”, în sensul jurisprudenței citate, de natură să susțină măsura legislativă criticată”

Extras din Decizia CCR

”Privilegiul se defineşte ca un avantaj sau favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane”

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, sintagma „fără privilegii şi fără discriminări” din cuprinsul art.16 alin.(1) din Constituţie „priveşte două ipoteze normative distincte, iar incidenţa uneia sau alteia dintre acestea implică, în mod necesar, sancţiuni de drept constituţional diferite”.

”Astfel, discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept (…), iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (…). În schimb, privilegiul se defineşte ca un avantaj sau favoare nejustificată acordată unei persoane/categorii de persoane; în acest caz, neconstituţionalitatea privilegiului nu echivalează cu acordarea beneficiului acestuia tuturor persoanelor/categoriilor de persoane, ci cu eliminarea sa, respectiv cu eliminarea privilegiului nejustificat acordat”, motivează judecătorii CCR.

”În cauză este aplicabilă această din urmă fațetă a principiului egalității consacrat de art.16 din Constituție. Astfel, în lipsa unei motivări în sensul arătat, de natură să justifice, în mod obiectiv, cu date concrete, situația diferită a categoriei profesionale vizate, măsurile de stimulare acordate de legiuitor constituie un beneficiu/favoare nejustificată, adică un privilegiu prohibit de principiul constituțional al egalității în drepturi. Astfel fiind, Curtea constată că sunt întemeiate criticile autorului sesizării în raport cu prevederile art.16 din Constituție, cu consecința constatării neconstituționalității legii în ansamblul său.

Extras din Decizia CCR