Povestea protestelor, pe înțelesul lui Liviu Dragnea

„Poveste:

A fost odată ca niciodată

Un prinț cu inimă de gheață.

Era un nene la costum, avea și mustață

Și era mândru-n toate cele, luceafăr între stele

Și-n general se credea boss-ul din încăpere.

Tocmai ce-l ștampilaseră supușii, era social – democrat,

Făcuse niște promisiuni, iar când a câștigat

S-a apucat de altceva, nu le-a mai respectat.

Supușii s-au revoltat și au ieșit la protestat

Când i-au aflat prințului scopul adevărat.

Prințul s-a indignat și a fost șocat,

Când până și Molcom Împărat s-a supărat.

SPORT Ar fi transferul anului în România. Internaționalul român anunță că vrea la FCSB: „Dacă și lui Rădoi i-ar plăcea de mine, m-ar face fericit”

10:19

POLITICĂ Orban acuză Ucraina că încearcă să influențeze alegerile din Ungaria, folosind bani pentru „mită electorală”, presiuni energetice și „spioni”

10:14

Trădare, mineriadă, lovitură de stat,

Înscenare și alte bazaconii prințul a acuzat.

Dar un poet sub lampă din întregul regat

S-a gândit: „Dă-o în p*la mea! Nu poate fi adevărat!”

N-are cum să fie prințul atât de retardat.

Așa că s-a apucat să facă o listă,

Să-l ajute pe prinț să înțeleagă realitatea tristă:

Un salariu minim pe economie

Din care poți plăti maxim 2 facturi și o chirie;

O legislație găunoasă care funcționează

În favoarea celor ce cotizează și fentează;

O birocrație obositoare, cu piedici și bătăi de cap,

Descurajatoare până și pentru cel mai motivat

Om care vrea să facă ceva în țară,

Dar nu poate avansa fără o șpagă nominală

Sau vrea o familie și se simte trist

Că, dacă face un copil, o să îl vadă ca pe un risc.

Muritul în spitale, bisturiul uitat în tine,

Griul, jegul, speranța la mai bine,

Medicamente expirate, seringi reciclate,

Incompetență, malpraxisuri mușamalizate,

Taxe colectate pe servicii inexistente,

Promisiuni nerespectate, abuzuri insistente,

Nedreptăți, izolare, clasă politică coruptă,

Nesiguranță, neputință, speranță ruptă,

Viitor nesigur, mocirlă, incultură,

Tone de căcat pe care prințul le-a scos pe gură,

Amnistii și grațieri în regim de urgență,

Ca să-și servească propriul scop prin excelență

Și câte și mai câte motive ar mai fi

Să le înșir pe toate, îmi trebuie mai mult de o zi.

Dar prințul, cumva, nu credea

Că motivele astea ar putea fi cauza.

Nu, mai degrabă,

Oamenii au ieșit în grabă în stradă,

Cu gândul să facă încă o mineriadă,

Pentru 100 sau 50 de lei.

Și pentru alții 30 și-au luat și câinii cu ei,

Că li s-a urât cu binele și, cu o atitudine cinică,

Au ieșit la o lovitură de stat. Așa, de duminică.

Și am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa,

Așteptând referendumul ĂLA.

Regatul tre’ să se informeze într-o perioadă scurtă,

Că asta n-o mai rezolvăm doar cu un „Doamne ajută!”

E rău? E bine? 

Gândește pentru tine!”