Prima locuință de la Hollywood a lui Marlon Brando a fost scoasă la vânzare. Cât costă

Prima locuință din Los Angeles a lui Marlon Brando a fost achiziționată de acesta pe când avea vârsta de 29 de ani, imediat după lansarea producției de succes „Un Tramvai Numit Dorință/ A Street Car Named Desire” (1951), de Elia Kazan.

Proiectată și construită în 1938 de arhitectul Paul Williams, locuința are șase dormitoare, cinci băi și o bucătărie utilată profesional, care sunt dispuse pe două niveluri. În plus, proprietatea cuprinde o piscină, terenuri pentru sport și o pădure de bambus.

Printre celebritățile care au deținut această proprietate se numără actorii David Carradine și Barbara Hershey, iar între anii 1968 – 1969 aceasta a devenit centru pentru yoga, aparținând LA Yoga IYI, printre membrii institutului aflându-se compozitorul și cântărețul James Taylor, cântăreața Carole King, actorul Stacy Keach, compozitoarea și interpreta Joan Baez și actrița și prezentatoarea TV Tina Louise.

SPORT David Popovici a vorbit despre mentalitatea care l-a împins spre performanță. „Refuzam ideea că cineva poate fi mai bun decât mine”

22:03

FLASH NEWS O familie a fost salvată după ce a plutit 16 ore pe un jet ski în largul Thailandei

21:55

Proprietatea a fost, de asemenea, căminul muzicianului Frank Zappa și este deținută în prezent de avocatul Jack Baumann.

Marlon Brando, cunoscut și pentru rolurile din „Ultimul tango la Paris/ Last Tango in Paris” (1972), de Bernardo Bertolucci, și „Apocalipsul acum/ Apocalypse Now” (1979), de Francis Ford Coppola, a încetat din viață în anul 2004, la vârsta de 80 de ani, într-un spital din Los Angeles.

A primit de două ori premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru interpretarea din peliculele „Pe chei/ On the Waterfront” (1954), de Elia Kazan, și „Nașul/ The Godfather” (1972), de Francis Ford Coppola.

Marlon Brando s-a născut în Omaha (Nebraska), la 3 aprilie 1924, și a copilărit în Ilinois. A studiat actoria la New York și a debutat pe Broadway în 1944. În 1950, și-a făcut debutul în film, în pelicula „The Men”, iar un an mai târziu s-a afirmat în ecranizarea piesei lui Tennessee Williams „Un tramvai numit dorință”.