19:13
„Are o conduită de viață și o comunitate frumoasă, dacă îți găsești oamenii cu care rezonezi e frumos, e un sport frumos, e o atmosferă plăcută când te antrenezi într-un mediu plăcut și echilibrat. Ce vrei mai mult? Vrei să îți aducă bani cu căruța sau chestii pompoase care durează câteva zile? Pe mine m-a ținut mult timp departe de anumite alegeri care puteau să îmi dăuneze sănătății, sau vieții, sau activității mele din perioada respectivă. M-am regăsit, m-a susținut, m-a ținut pe linia de plutire când nu am avut ieșire, skandenbergul a fost acolo. Un mod de viață.”
Sportivul dezvăluie că a câștigat, de-a lungul carierei sale, sute de medalii. Marea majoritate a acestora sunt din aur, iar restul, în mare parte, locul trei. Remarcă faptul că rareori a câștigat argint: ori a ocupat prima poziție, ori abia a prins podiumul.
„Undeva la ordinul sutelor, 200, 300, 400. Proporția de 75% sunt din aur, locul unu, și după aia să vezi ce e interesant, argint, cred că am patru sau cinci medalii și după aia am vreo 20-30 de locul trei. Deci ori am fost într-o competiție în care de-abia am prins podiumul, poate eram la început, sau m-am luptat în plin meci, nu întotdeauna câștigă cei mai puternici.”
Dezvăluie că skandenbergul este un sport complex și imprevizibil. Nu întotdeauna câștigă cei considerați cei mai buni. Sportivul explică faptul că abordarea concurenților este vitală: deseori, dorința de a câștiga chiar din primul meci te poate face să nu prinzi podiumul.
„Să știi, se întâlnesc de multe ori locul unu cu locul doi, cei mai puternici, în primul meci și nu mai ajunge niciunul nici măcar pe podium. E un pic mai complex și mai ales în perioada competiției, pentru că nu sunt cu capi de serie, ca la tenis, să îi pună separați; e cu dublă eliminare și se pot bate cei mai buni doi într-un concurs, în primul meci, și după aceea merg pe turul pierzătorilor, se pot întâlni din nou în finală și au mai multe meciuri. Au fost cazuri: campionul european, campionul mondial, s-au bătut în primul meci. Ăla n-a vrut să lase, el a crezut că a crescut și a vrut să-și încerce șansa și au ieșit în afara podiumului amândoi. Deci amândoi, și au ajuns niște necunoscuți în finală. Dacă ar fi lăsat meciul ușor, deci locul doi accepta înfrângerea, după aia mergeau fiecare pe laturi, se întâlneau în finală fără să depună prea mult efort și se băteau atunci. Dar ego-ul ăla, „vreau să și-o dea atunci”, în primul meci, adică când s-au întâlnit, sunt chestii de moment… Câți nu au făcut strategia asta și au ajuns să prindă podium pierzând primul meci. Când ai pierdut. Dacă au picat primii doi cei mai buni în condițiile în care se duc în primul meci, când cade aici, el e cel mai bun.”