După ce președintele Donald Trump a îndemnat Taiwan să „se calmeze” pe tema independenței față de Beijing, Taipei a ripostat.
Președintele american a fost între 13 și 15 mai 2026 la Beijing, unde s-a întâlnit cu liderul chinez Xi Jinping, care revendică Taiwanul și a îndemnat armata populară de eliberare să se pregătească pentru „reunificare” până în anul 2027.
Trump susține că a discutat pe mai multe teme cu omologul său chinez, inclusiv despre soluționarea războiului cu Iran și a crizei petroliere.
Președintele a afirmat într-un interviu cu Fox News de vineri că nu dorește să provoace un război la 15.000 km de SUA cu China pentru independența Taiwanului.
Guvernul de la Taipei a ripostat cu un mesaj prin care își reafirmă suveranitatea și independența:
„Taiwan este o națiune democratică suverană și independentă și nu este subordonată Republicii Populare Chineze. Beijingul nu are dreptul să facă revendicări asupra Taiwanului”.
Taiwanul sau Republica Chinei este o națiune insulară autonomă, situată între Mările Chinei de Est și de Sud. Taiwan a fost o insulă populată de 25.000 de ani, iar în urmă cu 6.000 de ani a fost populat de către strămoșii indigenilor taiwanezi.
Migrația chinezilor în masă a început pe durata stăpânirii coloniale olandeze. În 1683, insula a fost anexată de Imperiul Dinastiei Qing și cedată Imperiului Japonez în 1895.
Republica Chinei s-a format după ce a fost răsturnată dinastia Qing în 1912, iar Sun Yat-sen și-a asumat conducerea Chinei. În 1927, s-a declanșat războiul civil între partidul Kuomintang condus de Chiang Kai-shek și Partidul Comunist Chinez condus de Mao Zedong.
După cel de-al Doilea Război Mondial, comuniștii maoiști au dobândit control total asupra Chinei continentale și au proclamat oficial fondarea Republicii Populare Chineze, iar guvernul Republicii Chineze s-a mutat în Taiwan din 1949. În prezent, populația etnică este compusă din 95% populație Han și 2,5% indigeni.
Pe insulă sunt vorbite mai multe limbi: mandarina, hokkien, hakka, formosan, matsu, wuqiu etc. 28% din populație este de religie budistă, 24% este taoistă, 7% este creștină, iar 27% este atee.
Din anii 1960, Taiwanul s-a dezvoltat rapid pe plan economic și s-a industrializat la scară largă. Deși „Miracolul Taiwanez” era foarte mediatizat în „lumea liberă” pe durata Războiului Rece, Taiwanul era o dictatură militară condusă sub legea marțială impusă de un singur partid (Kuomintang). Abia din 1996, republica autonomă s-a orientat către o democrație și pluripartidism.
În secolul 21, Taiwanul a devenit a 21-a putere economică mondială și un mare producător de cipuri, oțel, mașini, electronice și produse chimice. Din perspectiva sistemului de sănătate, libertăților civile și dezvoltare umană, Taiwanul a devenit o țară exemplară. Cele mai multe cipuri ale companiilor Intel, Nvidia și AMD (pilonii industriei jocurilor video din SUA) sunt fabricate în Taiwan.
Însă, statutul internațional al Taiwanului este disputat. Din 1971, Taiwanul nu mai este membru ONU după ce Republica Populară Chineză a devenit membru oficial al organizației, precum și membru permanent al Consiliului de Securitate.
Numai 12 state recunosc oficial Taiwanul ca stat (Guatemala, Haiti, Belize, Insulele Marshall, Palau, Paraguay, Sf. Lucia, Sf. Kitts și Nevis, Sf. Vincent, Grenadines, Tuvalu și Vatican).
SUA nu au susținut oficial nici independența Taiwanului, dar nici revendicările Chinei asupra insulei. De fapt, mai multe administrații prezidențiale la rând de la Washington DC chiar au furnizat armament Taiwanului pentru a se apăra în fața agresiunii chineze.
Clasa politică taiwaneză este divizată. Coaliția Pan-Albastră favorizează reunificarea cu China continentală și identitatea chineză, dar numai sub regimul democrat al Republicii Chineze. Coaliția Pan-Verde susține independența Taiwanului și identitatea națională taiwaneză.
Sursa Foto: Shutterstock
Autorul recomandă: Trump semnalează că se opune independenței Taiwanului: „Ar presupune să ducem un război la 15.000 km. Nu vreau asta. Vreau să calmez China”