Curtea Supremă a SUA, Trump și miza tarifelor vamale. Geopolitical Futures: „Echilibrul puterilor se ciocnește cu imperativele geopolitice, poziția Chinei este mult consolidată”

George Friedman – fondatorul și președintele Geopolitical Futures – avertizează că președinții nu conduc SUA, ci supraveghează acțiunile guvernului național. În același timp, nu fac ce vor, ci operează în cadrul unui pachet de legi adoptate de Congres. Președinții pot opri prin veto orice lege adoptată, dar Congresul are puterea de a anula acest veto.

• Instanțele, mai scrie George Friedman în analiza publicată de Geopolitical Futures, interpretează legile adoptate de Congres pe baza limbajului și intenției reprezentanților aleși și în contextul care definește atât natura guvernului, cât și drepturile și obligațiile cetățenilor.
• Președinții și Congresul au întreprins numeroase acțiuni care au fost considerate neconstituționale. Congresul a modificat unele părți ale Constituției, dar președintele nu are dreptul de a veta aceste amendamente.

„Consider că acest sistem este atât elegant, cât și complex – elegant prin faptul că este construit pentru a asigura o putere limitată și eficientă și complex prin faptul că permite Curții Supreme să acționeze cu grija unui chirurg. Scriu despre geopolitică, dar trebuie să spun că strălucirea fondatorilor în crearea acestui sistem trebuie văzută ca unul dintre fundamentele puterii geopolitice a Americii, tocmai datorită eleganței și complexității sale”, notează Friedman.

„Cuiul bătut în sicriu”

„Chiar și așa”, continuă Friedman, „trebuie să mă refer la consecințele geopolitice ale recentei hotărâri a Curții privind tarifele vamale”.

„Președintele Donald Trump a descris tarifele vamale ca pe un mijloc de a reechilibra sistemul comercial internațional în moduri mai favorabile Statelor Unite.

• Dar a intenționat, de asemenea, să le folosească ca pe o armă geopolitică.
• Sistemul de liber schimb care avea scopul de a stabiliza și împuternici Europa după al Doilea Război Mondial se baza pe necesități geopolitice.
• Era important pentru SUA ca Uniunea Sovietică să fie împiedicată să cucerească Europa de Vest și să captureze porturi de pe Atlantic, ceea ce ar permite Moscovei să navigheze flote în Atlantic, să conteste controlul Americii asupra mărilor și, astfel, să submineze comerțul global. (Desigur, exista un curent ideologic ascuns în confruntarea lor.)

După prăbușirea imperiilor europene, principiul liberului schimb a evoluat într-un sistem concomitent de ajutor extern, în timp ce SUA și Uniunea Sovietică s-au luptat pentru controlul asupra unor state nou independente, denumite la acea vreme Lumea a Treia.

• A fost o strategie utilă care a folosit bogăția SUA pentru a limita puterea sovietică. Puterea economică a fost folosită pentru a încerca să limiteze eficacitatea ajutorului și a operațiunilor militare sovietice.
• Au existat războaie purtate între sovietici și SUA în Lumea a Treia, dar numai indirect, deoarece ambele părți au evitat cu prudență lupta directă de teama unui război nuclear.
• Când Războiul Rece s-a încheiat, SUA nu a mai avut imperativul de a îmbogăți și împuternici Europa sau de a combate Rusia în lumea a treia.

Administrația Trump a redus drastic ajutorul extern în consecință și, procedând astfel, a schimbat sistemul de liber schimb care exista din 1945. Imperativul fundamental al SUA fusese îndeplinit. Eșecul Rusiei de a cuceri Ucraina a fost cuiul bătut în sicriu”, explică George Friedman.

„Valul de produse chinezești în SUA s-a intensificat”

De atunci, continuă Friedman, a apărut un nou sistem comercial, menit să fie mai favorabil SUA. Odată cu acesta a venit o nouă dimensiune a economiei globale. În timp ce economia era odinioară folosită pentru a crea alianțe antisovietice și a limita puterea și influența Moscovei, acum este folosită pentru a proteja companiile americane de concurenții străini.

„Cu alte cuvinte, tarifele sunt transformate în arme împotriva puterilor străine. Un bun exemplu în acest sens a fost decizia de a impune tarife națiunilor care cumpărau petrol din Rusia.

• Un exemplu mai important este China. China este a doua cea mai mare economie din lume și o putere geopolitică în devenire.
• Însă creșterea economică a Chinei a fost întotdeauna bazată pe accesul la piețele americane și pe investițiile americane.
• Fără acest acces, China nu s-ar fi dezvoltat atât de rapid.
• Beneficiul pentru SUA a fost atât accesul la produse cu prețuri mai mici, cât și scoaterea Chinei din Rusia, cu care avea deja o relație tensionată.
• Cu toate acestea, valul de produse chinezești în SUA s-a intensificat atât de mult încât a început să pună la încercare afacerile americane”, scrie Friedman.

„China a fost principala țintă a regimului tarifar american”

Poate mai important, explică președintele Geopolitical Futures, „gradul în care economia americană a ajuns să depindă de exporturile chinezești a creat o vulnerabilitate geopolitică”.

„Deși economiile SUA și China sunt legate, cele două țări au fost, de asemenea, angajate într-o competiție militară care, uneori, avea potențialul de a escalada în război.

• Nicio națiune nu poate fi dependentă de exporturile unei țări cu care ar putea intra în război.
• Prin urmare, China a fost principala țintă a regimului tarifar american. Deși acest lucru a crescut prețul bunurilor în SUA, a creat probleme mai mari pentru China.

După cum am argumentat, SUA și China sunt angajate în negocieri nu doar pe teme economice, ci și pe teme militare. Tarifele îi pun pe chinezi într-o poziție dificilă.

Pe lângă creșterea cooperării și reducerea tensiunilor, în special cele legate de Taiwan, discuțiile, dacă ar avea succes, ar crește tensiunile dintre Rusia și China, o relație care era complicată chiar și atunci când ambele erau comuniste”, mai scrie George Friedman în analiza publicată de Geopolitical Futures.

„SUA trebuie să reducă tensiunile cu China”

Așadar, susține Friedman, decizia Curții Supreme de a limita capacitatea lui Trump de a impune tarife vamale fără aprobarea Congresului creează o problemă geopolitică.

Impunerea de tarife, mai scrie acesta, vamale asupra Chinei a fost esențială pentru crearea unei situații în care China a trebuit să se adapteze la cerințele Washingtonului.

„Dacă acestea dispar, presiunea asupra Chinei de a ajunge la o înțelegere amplă cu Statele Unite este redusă semnificativ.

Geniul sistemului politic american este real. La fel este și realitatea geopolitică, aceea că SUA trebuie să reducă tensiunile cu China.

• Având în vedere decizia instanței, poziția de negociere a Chinei este acum mult consolidată.
• Curtea Supremă nu are nicio obligație să ia în considerare această dimensiune geopolitică.
• Ceea ce s-a întâmplat este doar o consecință neintenționată a unei hotărâri bazate pe lege și principii constituționale.
• Totuși, este o chestiune care trebuie luată în considerare. Trump a declarat că are mijloacele de a continua tarifele prin alte legi.

Această afirmație pare a fi adevărată, dar este limitată. Probabil că nu va putea recrea nivelul de putere geopolitică al tarifelor existente. Cu siguranță, Părinții Fondatori nu ar fi putut anticipa această situație, dar sistemul pe care l-au creat trebuie să o abordeze.

Având în vedere că nu doreau un singur guvern integrat, ci un guvern care să echilibreze și să limiteze fiecare instituție, acesta este un caz interesant în care echilibrul puterilor se ciocnește cu imperativele geopolitice”, încheie George Friedman.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• „Strângerea șurubului”. Rusia lui Putin, 6 concluzii cheie după protestele din Iran
• Care sunt opțiunile lui Trump în Iran și cum va fi rezolvată ecuația „Khamenei”. De la atacuri simbolice la operațiuni militare în forță, scenariul se complică gradual
• Miza „Groenlanda”. Instrucțiunile Kremlinului pentru presa de stat din Rusia. „Occident slăbit, NATO fracturată și un președinte american care se inspiră din strategia lui Putin”
• Armata SUA își dezvoltă armele cu energie direcționată. Laserele și microundele de mare putere vs. drone și rachete ieftine
• Încă o provocare pentru Rusia. Ar putea fi forțată să renunțe la baza din nordul Siriei, dar păstrează două puncte cheie. „Baza navală din Tartus și baza aeriană de la Khmeimim sunt centre vitale”