Maria Bîrnaure
16.02.2016
Știri

De ce cred românii că bătaia e ruptă din rai. Datele care arată imaginea reală a violenței asupra copiilor

Violența asupra copiilor rămâne un subiect tabu în țara noastră. În ciuda faptului că românii par să fie deschiși către noi modele de educație, statisticile actuale contrazic acest lucru. Potrivit unui studiu al Salvați Copii, realizat în octombrie 2015, 63% dintre părinții români apelează la violență în relația cu cei mici. Ce înțeleg românii prin corecțiile fizice și emoționale? Rezultatele unei cercetări a D&D Research arată că violența este considerată de părinții din țara noastră o modalitate de educare a celor mici. Mamele participante la acest studiu afirmă că pedepsele educă prin atingerea punctelor celor mai sensibile, astfel încât copilul „să țină minte consecințele în situații similare".

Mamele din România diferențiază pedepsele ocazionale, non-abuzive de corecțiile frecvente, abuzive, după cum arată discuțiile purtate cu o serie de femei cu vârste curpinse între 25 și 60 de ani. Rezultatele studiului arată că între corecțiile ușoare fizice sunt incluse palmele, zgâlțâielile, trasul de păr. În ceea ce privește corecțiile în plan emotional, acestea cuprind umilirea în public, utilizarea de apelative jignitoare – „prost”, „dobitoc” etc. Există, de asemenea, pedepse extreme, precum lăsatul copilului singur pe întuneric.

Româncele consideră că abuzul emoțional afectează mai mult dezvoltarea copiilor decât cel fizic, dar că ambele au rol educativ.

De asemenea, pedepsele ating, din punctul de vedere al participantelor la studiu, punctele cele mai sensibile ale copiilor, acesta fiind motivul pentru care acestea sunt folosite în educarea celor mici. Mamele cred că aceștia vor ține minte consecințele și nu vor mai face aceleași „greșeli” în situații viitoare similare. Corecțiile sunt folosite pentru sancționarea copilului atunci când el nu are comportamentul dorit de părinte sau când nu ascultă de vorbă bună.

„Mecanismul psihologic care stă la baza corecțiilor fizice și a pedepselor și pe care părinții îl exploatează este condiționarea. Ei aplică o serie de sancțiuni în cazul în care copiii au un anumit comportament și speră că cei mici își vor aminti acele sancțiuni înainte de a se comporta similar în alte situații”, explică Anca Popescu, psiholog în cadrul D&D Research.

În ceea ce privește cauzele care le determină pe mame să aplice astfel de corecții se numără: presiunea socio-economică, tradusă de cele mai multe ori prin sărăcie, sau gradul lor foarte ridicat de nervozitate și incapacitatea lor de a-și gestiona impulsurile emoționale.

Această idee este susținută și de psihologul Anca Popescu: „Mecanismul raționalizării este acela prin care – în momentul în care se simte vinovat pentru faptul că nu și-a putut controla impulsurile – părintele găsește explicații logice și justificative pentru comportamentul său. Acesta este motivul pentru care o foarte mare parte a părinților susține rolul educativ al corecțiilor fizice și afirmă că «E bună și o palmă din când în când», «Și părinții mei mi-au mai dat câte o palmă și mi-a prins bine» etc.”

Cele mai frecvente corecții folosite de părinții români sunt cele bazate pe condiționare. Astfel, dacă micuții nu ascultă și refuză să facă anumite lucruri, mamele le interzic folosirea tabletei, telefonului sau laptopului, acestea fiind cele mai frecvente și eficiente pedepse folosite în zilele noastre.

Totuși, potrivit psihologilor, educarea prin condiționare este eficientă doar pentru rezolvarea situațiilor pe termen scurt. „Pe termen lung, nu rezolvă însă problema pentru că cei mici nu înțeleg dintr-o palmă sau dintr-o pedeapsă de ce nu ar trebui să repete acel comportament. Dintr-o palmă sau pedeapsă, copiii învață despre lipsa lor de putere în fața cuiva mai mare decât ei și de multe ori resimt o mare nedreptate. Si exact aceasta este definiția abuzului. Condiționarea funcționează în acest caz prin frică: frica de a-și supăra părinții, frica de bătaie”, explică Anca Popescu.

Cercetările asupra psihicului uman arată că oamenii, dar în special copiii, nu pot asimila aportul necesar de informații atât timp cât ei se tem de părinți sau resimt furie din partea lor. Aceste trăiri blochează zona din creier responsabilă cu învățarea. Așa se explică de ce un copil nu poate înțelege ceea ce îi explică părintele dacă acesta o face țipând la el sau manifestându-se violent.

Psihologii le recomandă părinților să evite să discute cu copiii lor dacă sunt furioși și să încerce, pe cât posibil, să își stăpânească emoțiile negative în fața copiilor.

„Educația fără abuz nu înseamnă în niciun caz lipsa educației. Copiii au nevoie de limite și reguli din partea părinților, însă acestea trebuie discutate și negociate în familie: „nu ai voie să faci un anumit lucru pentru că… dacă faci acel lucru, va avea o serie de consecințe. Hai să negociem împreună acele consecințe”. Cel mai important este ca cel mic să cunoască urmările înainte de faptă și ca acele consecințe să nu aibă legătură cu punctele sale sensibile, ci cu fapta în sine: „nu ai făcut curat în camera, vei ajuta la curățenie în toată casa”, concluzionează psihologul Anca Popescu.

Studiul s-a desfășurat în perioada 15-22 ianuarie în București, Iași și Craiova și a inclus focus grupuri cu femei între 25 si 60 de ani.

Harta abuzurilor asupra copiilor

În țara noastră, doi copii sunt, în medie, victime ale unei forme de abuz în fiecare oră. Gândul a scris la începutul lui 2016 că potrivit datelor Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, doar în primele șase luni ale anului trecut, au fost înregistrate 6.736 astfel de cazuri, dintre care 1.555 s-au soluționat prin integrarea copiilor în sistemul de plasament de stat sau privat. Numărul este în creștere de la an la an. Comparativ cu aceeași perioadă, în 2014 vorbeam despre 6.454 de cazuri, în timp ce în 2013 și 2012 numărul acestor situații cobora sub 6.000. Cele mai frecvente situații de încălcare a drepturilor copilului în cadrul familiei sunt neglijarea, abuzul emoțional și abuzul abuzul fizic. Acestora li se adaugă cazurile de exploatare sexuală, prin muncă sau în vederea comiterii unei infracțiuni.

Din total, 6.248 de copii au fost victimele abuzurilor în cadrul familiei. Restul au fost abuzați de asistenții maternali, în instituțiile de plasament sau în instituțiile de învățământ.  În ceea ce privește modalitățile de abuz, peste 4.800 dintre copii au avut de suferit din cauza neglijenței părinților, urmați de cei care au suferit abuzuri emoționale și fizice.

În ceea ce privește categoriile de vârstă, cele mai multe abuzuri s-au produs în cazul copiilor cu vârste cuprinse între 10 și 13 ani, în număr de 1.485 și cei cu vârste curprinse între 3 și 6 ani, în număr de 1.443. Cele mai puține abuzuri în ceea ce privește minorii s-au întâlnit în cazul copiilor cu vârsta mai mică de un an (515).

Constanța, pe primul loc în topul județelor în ceea ce privește abuzurile asupra copiilor

În ceea ce privește cazurile de abuzuri, neglijare și exploatare a copiilor, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție a publicat o statistică pe regiuni georgrafice, în care conduce regiunea sud-est, adică județele Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea și Vrancea, cu 1.710 cazuri de abuzuri asupra copiilor. Pe locul al doilea se situează regiunea nord-est (Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava, Vaslui) cu 1.266 de cazuri, iar pe locul al treilea regiunea centru (Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu) cu 815 situații de abuz.

Cele mai multe cazuri au fost semnalate și confirmate în județul Constanța, 835, urmat de Prahova, cu 352 și Dolj cu 344 de cazuri. La polul opus, se situează județele Covasna, Bihor și Vâlcea, unde s-au înregistrat 8, 16, respectiv 20 de semnalări confimate ale abuzurilor asupra copiilor.

 

Inchide