Demers inedit – „Cu cărțile pe uliță” | „Nebunia” teleormăneanului care și-a scos cărțile pe uliță să le dea copiilor șansa de a citi

De atunci și până acum, proiectul „Cu cărțile pe uliță” s-a transformat într-un proiect de centru cultural, dotat cu bibiliotecă și săli de clasă, unde au loc meditații cu copiii care își doresc să învețe suplimentar.

Relu Voicu a lucrat ani întregi la București, dar viața l-a readus în localitatea natală din Teleorman, Scrioaștea, unde un concurs de împrejurări l-a determinat să revină la visul lui și să ofere copiilor din mediul rural al Teleormanului acces la cărți. N-a avut, în primă fază, prea multe alternative, așa că a decis să-și scoată, pur și simplu, biblioteca personală pe ulița satului și să aștepte copiii la citit.

„Pur și simplu mi s-a reactivat o chestie ascunsă pe sinapsă, pentru că, cu mai mulți ani în urmă, am citit pe net nebunia pe care o făcuseră doi studenți englezi. Reinventaseră niște biblioteci în niște cabine telefonice. Atunci când am văzut asta, mi s-a părut absolut demențial. Dar fiind complet singur aici și neavând nici bani, am abandonat ideea. Până acum, când am remarcat câtă dorință de implicare au oamenii de pe Facebook. Dacă există oameni dispuși să sară în ajutorul unor nevoiași cu bani, atunci sigur sunt și oameni care înțeleg cât de important e să le oferi copiilor acces la cărți. Mai ales în mediul rural. Am postat, deci, pe Facebook această părere și foarte mulți oameni au reacționat. Așa a început totul. Apoi am scos cărțile pe uliță, în fața porții mele.”, a declarat Relu Voicu pentru Mediafax.

EXCLUSIVStenograme | Cum au ajuns doi polițiști să fie informatori pentru un clan de interlopi: „Sunteți mai mulți inși într-un dosar, sunt numele voastre, o să fiți chemați cu toții”

05:30

FLASH NEWSMarco Rubio anunță că nu mai este nevoie de o intervenție militară în Iran deoarece sancțiunile economice și blocada SUA și-au spus cuvântul: „Vor ajunge ca o țară din lumea a treia”

23:44

Momentul-cheie în evoluția proiectului, însă, l-a constituit acela în care o editură importantă a decis să se implice, ajutându-l pe Relu să mute cărțile de pe uliță într-o veritabilă bibliotecă. Tot editura a adus la Scrioaștea mese, scaune, table și alte lucruri necesare înființării unui spațiu dedicat educației suplimentare a copiilor din Scrioaștea.

Și, dacă la început, Relu se plângea că numărul copiilor dornici să citească e destul de mic, acum sala amenajată cu pereții acoperiți de cărți cu coperțile atractive pare să atragă elevii ca un miraj. Acolo ei citesc, învață lucruri noi, au acces la internet și la dispozitive moderne de căutare a informației.

Tocmai de aceea, proiectul nu s-a oprit în acest punct, pentru că Relu și-a dorit să transforme cărțile de pe uliță într-un veritabil Centru Cultural. În acest sens a cumpărat terenul și spațiul necesar acestui scop, iar acolo a continuat să ajute copiii să învețe și să citească. Proiectul mai are de parcurs pași până la finalizare, dar temelia a fost turnată. La un an de la începerea proiectului, deja putem vorbi despre concretizarea lui. Desigur, Relu va avea în continuare nevoie de sprijin pentru reabilitarea clădirii în care se vor ține orele de curs, dar este conștient că niște materiale de construcție și multă bunăvoință sunt suficiente pentru a-și vedea visul cu ochii.

„Ce trebuia pentru construirea Centrului Cultural «Cu cărțile pe uliță»? Trebuia terenul, în primul rând. Gata! Avem terenul! Grație fabuloșilor noștri prieteni care s-au implicat și au donat pentru educația copiilor din Teleorman. Urmează pasul 2, și anume construirea centrului. Dacă sunt oameni dispuși să sară în sprijinul educației ce-ar fi să fac un proiect pentru TOȚI copiii? Și, iată-ne azi. Nu avem foarte mulți prieteni, dar avem. Absolut fabuloși, pentru că – din păcate – lumea nu prea reacționează la educație. E constatarea, matematică, după un an în care am tras la căruța asta clipă de clipă, chiar și în somn, visând, trezindu-mă cu vreun gând, idee etc. Dacă proiectul ar fi fost despre ajutorarea copiilor cu mâncare sau medicamente, firesc, lumea ar fi fost mult mai sensibilă. Ar fi fost o chestiune de supraviețuire. Fiind «doar» de educație, implicarea e mai slăbuță. Da, în primul rând trebuie să Trăim, să nu murim de boli sau foame, mai ales că avem un stat «care este», care îngăduie moartea și foamea copiilor, ba, ai zice că chiar le cultivă. Cred cu sfințenie că și LIPSA educației este tot o formă de boală. Grea, pe viață. Cu deosebirea gravă că, nu doar pe viața ta, ci și pe cea a copiilor tăi, care-ți vor moșteni acest greu bagaj și-l vor târâ după ei tot restul vieții lor, cu grija de a-l preda mai departe. Acum avem terenul, deci ne trebuie bani să putem efectiv construi acest centru cultural multifuncțional pentru copiii din Teleorman, comuna Scrioaștea: bibliotecă, sală cursuri, sală teatru etc. Doar imaginația noastră ne este limita. Dau din casă, deși mi-e «frică» de propriile gânduri: nu va fi un Centru exclusiv pentru comuna noastră (Scrioaștea, jud. Teleorman), ci va cuprinde cumva axa Teleorman – România”, susține Relu Voicu.

Pe copiii din Scrioaștea care merg să citească pe ulița satului i-a etichetat primarul locului drept „infractori”. Pe Relu Voicu, cel care s-a inspirat dintr-un concept occidental pentru a le oferi copiilor de pe ulița satului său acces la cărți, autoritățile publice din Teleorman îl etichetează „nebun”. Cu toate acestea, copiii continuă să citească și să-și facă lecțiile împreună sub supravegherea lui Relu, iar Relu continuă să viseze că într-o bună zi va vedea în Scrioaștea, și nu numai, un Centru Cultural Multifuncțional pentru Copii din banii donați de oamenii care înțeleg importanța educației într-un județ în care sărăcia e la ea acasă.

„Îți trebuie un strop de nebunie, așa-i? Să pleci așa, de pe un șanț, și din Teleorman. Nu. Un strop mai mult, cât 1000 de Socola. Cred că României îi lipsește taman asta, hulita nebunie, visele alea tâmpite de râd toți de tine la început, nu știu, atitudinea aia mesianică de spunea Cioran, să vrei să ieși la luminiș, să nu te complaci în bezna năclăită de la periferia istoriei. Zic, hai să urnim întunericul, în primul rând din noi. Putem face lucruri absolut uluitoare”, mărturisește Relu oricui, cu patimă.

O oamenii din țară, impresionați de efortul lui Relu Voicu, se implică serios în îndeplinirea visului său, care ar putea schimba cu totul concepția fiecăruia dintre noi cu privire la rolul cetățeanului sănătos într-o societate bolnavă. Dar până atunci, e foarte posibil ca Relu să mai audă despre el însuși că e „nebun”.

Din fericire, el își recunoaște „nebunia” și vorbește liber despre ea, mai ales că această stare l-a adus până în punctul în care deja a achiziționat terenul și spațiul în care se va construi Centrul Multifuncțional pentru Copii.

Sursă FOTO: Mediafax Foto