GÂNDUL MEU: Dragă Victor Ponta, nu-ți dau 10 euro, dar îți dau altceva

Redactor:
Mihai Schiau
GÂNDUL MEU: Dragă Victor Ponta, nu-ți dau 10 euro, dar îți dau altceva
Dragă Victor Ponta, Îți scriu aceste rânduri pentru că, după ce m-a indignat indiferența ta, m-a înfuriat incompetența ta, m-a adus în pragul râsului amestecat cu plânsul ipocrizia ta, sunt acum pe punctul de a-ți mărturisi că aproape ți-ai câștigat o admiratoare. Mi-am propus să tac, la început, dar când am văzut că toți oamenii aceștia, care refuză să înțeleagă adevărul spuselor tale, te atacă în mod nedrept și nu-ți înțeleg raționamentul, m-am gândit că cineva, până la urmă, te-ar putea apăra.

Cum să nu te admir ? Tu ești simbolul renașterii păsării Phoenix din propria-i cenușă. Tu,  dintre toți reprezentanții demni ai scenei politice românești, ești cel care, în calitate de prim-ministru al României, a reușit, într-un timp record, să mintă cel mai mult (fără niciun fel de consecințe juridice sau de orice altă natură). Tu, cu o hotărâre de nestrămutat, ai vrut să ne fii Vodă, adică mai mult decât președinte. Sloganul campaniei tale ar fi trebuit să fie Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu. Tu ești primul candidat din istoria României care ne-a aruncat în vâltoarea campaniei electorale de pe un stadion, de acolo, de unde bate inima țării cel mai tare. Nici acum n-am aflat dacă a fost sau nu cu bani de la contribuția pe care spectatorii de pe stadioane, în general, sau cei care te urmăresc mereu cu sufletul la gură, o plătesc la stat.

Tu ești omul care, înfrânt și sabotat într-un mod josnic, de către niște forțe oculte precum facebook, diaspora și americanii, ai spus, cu capul plecat, că recunoști că ai greșit, deși nu știi exact cum și unde, și că îți mai trebuie puțin timp ca să analizezi ce ai de învățat din aceste greșeli. Pe urmă, în timp ce te gândeai, ai pus la punct, încet, încet, toate problemele care te măcinau. Cu fapte: votul electronic și de la distanță?  O utopie, nu acum, că nu avem timp, specialiști, know how. S-a amânat. Doctoratul? Nu mai poate reprezenta la nesfârșit o dilemă, îl revocăm (unde-i ordonanța de urgență pentru calitatea de avocat ?) Resurse noi la bugetul de stat pentru găurile din campania electorală ? Unde-i loc de dublă impozitare, nu-i tocmeală. Diaspora are și bani de dat, nu numai gura mare.

Dragă Victor, niciodată, nimănui, nu i-ar fi trecut prin cap o soluție mai elegantă. Ar fi echivalentul uni gest istoric. Nobil. Să săruți mâna care te-a trădat. Eu te susțin. Mă gândeam să încep să plătesc chiar de mâine, așa cum am plătit contribuțiile, pentru mine și pentru alții, cât am stat în România, cu o conștiinciozitate pe care prietenii partidului tău, ăia cu multe milioane fraudă fiscală la dosare, ar fi considerat-o de o prostie înduioșătoare. Dar pe urmă m-am întrebat, de ce, Victor, are bugetul de stat nevoie de banii unor golani, când lucrurile nu au mers niciodată mai bine?

Tu spui așa:

”Suntem într-o situație foarte bună pe care trebuie să o întărim. Tot ceea ce am realizat în anii trecuți trebuie să păstrăm și în 2015: creștere economică, locuri de muncă, deficit mai mic și investiții străine mai multe”

Asta spui în condițiile în care, de pildă, ai  tăiat bugetul pentru investiții. Ca să plătești pensii, s-a argumentat. Acum noi, dacă trimitem banii ăia, întreb și eu, se duc la pensii ? Bunica mea, care are pe lună cam jumătate din cât îi trebuie ca să-și cumpere rețeta, rezolvă problema asta ? Ar fi excepțional, pentru toate bunicile din România, cărora nu le-ar mai trebui nici un sfanț din diaspora pentru medicamente.

Atunci poate că banii noștri s-ar potrivi la spitale. Poate că în loc de seringi infestate s-ar achiziționa niscaiva consumabile și  instrumentar medical (am eu o prietenă pe care cu două ore înainte de operație au trimis-o să-și cumpere bisturiu și pansamente), sau ceva mobilier,  n-ar mai sta câte doi (am văzut odată și trei) într-un pat. Dar dacă te gândești mai mult, omului, în general, îi e urât singur și îi prinde bine un pic de tovărășie, mai ales când e bolnav, așa că în loc să-i dai o mână de ajutor, s-ar putea să-i pricinuiești un rău mai mare. Mai mare chiar și decât bacteriile cu care pleacă acasă de la spital și pe care nu le avea când s-a internat.

Atunci la drumuri. Dar unde să mai încapă și banii noștri peste banii deja investiți ? N-ai tăiat tu panglica pentru ditamai autostrada ? Ce dacă s-a crăpat ? Acolo, spre culmea dealului, s-ar putea forma, în timp, un lac de acumulare. Ai fi singurul prim-ministru din lume care a reușit să inaugureze un proiect pilot pe infrastructură bazat pe miracole ale naturii.

Așa că mai bine la școli. Numai că mi-am amintit că fiecare copil din România are o tabletă conectată la internet, conform declarațiilor tale. Era digitală și-a făcut simțită prezența până în cele mai îndepărtate colțuri de țară, în fiecare sătuc, acolo unde tinerii (care se pregătesc temeinic pentru cadrul economic competitiv pe care tu și membrii guvernului tău l-ați creat, astfel încât să nu mai dezerteze în diaspora), toți, până la unul, stau în iernile lungi lângă sobele încălzite cu lemne și învață abecedarul pe wikipedia.

Prin urmare, n-are rost să dăm bani. Nu-i folosesc nimănui, sunt în exces. M-am gândit, totuși, să vin cu o propunere care ar putea împăca dorința ta, justificată, de a ne aduce aportul la fondul social care va scoate România din criză. Știi că s-au purtat numeroase discuții în legătură cu o posibilă acțiune civilă, în justiție, a diasporei, după votul din 2, respectiv 16 noiembrie, în care să se solicite despăgubiri pentru cei care au fost umiliți ore întregi în ploaie și frig – atât de mare le-a fost dorința de a nu te vedea președinte. Ne-am tot gândit, ne-am sfătuit și am ajuns la concluzia că ar fi chiar o rușine să cerem bani, când noi am stat acolo de bunăvoie și nesiliți de nimeni, cu un scop foarte precis. Că ar fi de-a dreptul ridicol să plătească statul român despăgubiri unor oameni a căror singură speranță, până la capăt, a fost să scoată țara de pe mâna ta. Dar poate că n-am gândit constructiv. Nici acum nu-i târziu să ne hotărâm. Dacă tot ne vrei contribuabili la bugetul de stat, responsabili și aproape de țară, hai să facem în felul următor: noi cerem nu 10 – e foarte puțin – ci 100 de euro pentru fiecare om care a îndurat rea-voința, cinismul și aroganța ta. Pe cei pe care i-ai adus în genunchi, cu sprayuri paralizante, pe cei care s-au deplasat sute de kilometri, îi întrebăm dacă e de ajuns, poate că vor chiar mai mult. Banii să fie plătiți de către cei direct responsabili, din buzunarele proprii, așa cum ar fi moral și firesc. Să nu-mi spui că ne împiedicăm de cadrul legislativ, pentru că până și aici poți face ceva, dai repede o ordonanță de urgență, precum cea pe care ți-ai făcut-o cadou de Crăciun, și s-a rezolvat. Vezi tu cum vine treaba cu legea organică și ordinea lor, nu-i o problemă. Pe urmă noi, încolonat și cuminte, precum tot contribuabilul, donăm, în urma procesului, toți banii ăștia la buget. Poate la contribuțiile sociale, poate la DNA, undeva unde știm că sunt folosiți pentru cetățenii acestui stat de drept pe care tu îl iubești și noi l-am uitat. E destul de fairplay? Facem așa?

Da, Victor Ponta, poate că ești de admirat. Pentru perseverența și ambiția ta de a batjocori până la capăt. Pentru arta de a minți. Pentru marșul cadențat, fără ezitări, peste voința celor care nu te-au vrut până la lacrimi și cărora le râzi în nas. Pentru faptul că încă ești prim-ministru.

Mai rămâi? Dacă până acum nu te-ai grăbit, ce rost ar avea să iei acum vreo hotărâre pripită? Mai rămâi măcar până când se soluționează dosarul votului din diaspora.

 

Ramona Strugariu este de profesie jurist, are un master în drept european și este manager al mai multor proiecte pe justiție, educație și integrare socială. Autor de poezie. În prezent, lucrează la departamentul lingvistic al Consiliului Britanic de la Bruxelles.

Inchide