„Încă sunt nervos”. Militarul care l-a executat pe Nicolae Ceaușescu și-a spus povestea în „The Guardian”

Mâinile lui Boeru tremură ușor în timp ce vorbește despre ziua în care i-a împușcat pe dictatorul Nicolae Ceaușescu și pe soția acestuia, Elena Ceaușescu, în spatele unei toalete, într-o curte, pe un frig teribil, scrie Emma Graham-Harrison, semnatara acestui interviu.

De Crăciun, în 1989, el a asigurat paza la procesul-spectacol melodramatic al cuplului, i-a escortat afară, în timp ce Ceaușescu cânta Internaționala, iar mai puțin stăpână pe sine soția sa țipa expresii obscene la adresa unui sergent batjocoritor, i-a aliniat în fața unui zid și i-a mitraliat cu gloanțe de Kalașnikov.

Totul s-a întâmplat atât de rapid, încât un jurnalist militar care a înregistrat video procesul a apucat să filmeze doar ultima rafală de gloanțe și cadavrele deja căzute la pământ. Însă aceste câteva secunde i-au umbrit toată viața parașutistului, îmbărtânit acum, scrie The Guardian.

„Sunt încă nervos atunci când vorbesc despre asta”, declară el, jucându-se cu un pahar de coniac. „Am curmat două vieți. Este mare lucru. În război este OK, dar când omori oameni neînarmați este mai dificil. Nu-i doresc nimănui așa ceva, chiar dacă meseria mea este să omor oameni”, adaugă el.

Solid, cu mustață și alert în înregistrarea video a procesului, a devenit un bunic plinuț care nu regretă că a pus capăt definitiv regimului de frică al lui Ceaușescu, sărăciei și lipsurilor. Familia sa se afla printre milioanele de familii persecutate, scrie Graham-Harrison.

„Bunicul meu era preot, un liberal, a fost închis mult timp din viața lui”, spune Boeru, adăugând că „a fost cu adevărat fericit după aceste evenimente, fericit că regimul s-a schimbat, că Ceaușescu a murit, și mi-a spus «Nu-ți face griji, iau toate păcatele tale asupra mea»”.

Să fii unul dintre cei mai faimoși călăi din secolul trecut are un preț, comentează The Guardian, adăugând că acest lucru l-a costat intimitatea, pacea și căsătoria cu o femeie îngrijorată de renumele său înfiorător.

Boeru crede că gloanțele sale i-au ucis pe Ceaușești, pentru că, atunci când a început să tragă, unul dintre cei trei membri ai plutonului de execuție a rămas „paralizat” timp de câteva secunde, iar al doilea a uitat să-și pună arma pe automat, trăgând doar câteva focuri, pe rând.

Cuplul, „încă foarte înfrăgostit”, a cerut să moară împreună, ca o sfidare față de sentință, care prevedea execuția separat. El le-a acordat ultima dorință și se consolează că i-a ucis înainte să-și piardă controlul, notează Graham-Harrison.

„I-am împușcat foarte repede. Simt că i-am ajutat să moară cu semnitate”, spune Boeru, adăugând că se aștepta să simtă bufnitura unor gloanțe în spate, câteva secunde mai târziu, de la o mitralieră așezată în spatele lor, care „să-i curețe” pe oamenii responsabili de îndrăzneața execuție.

Români din generația sa, educați în spirit comunist la școală și de cruzimea umană în viața de zi cu zi, nu sunt impresionați de prețul tulburării politice, comentează publicația. „Orice revoluție cere sânge. Iar revoluția își devorează eroii. Nu poți să uiți asta”, afirmă el zâmbind.

Boeru avea 31 de ani și era ofițer într-o unitate de elită de parașutiști atunci când s-a oferit voluntar pentru o misiune „misterioasă” de Crăciun. Au primit ordinul cu doar câteva minute înainte să-l întâlnească pe Nicolae Ceaușescu, „îmbibat” în apă de colonie, care fusese conducătorul absolut până în urmă cu câteva zile. „Ministrul m-a întrebat «căpitane, poți să faci asta?». I-am spus «da». ce puteam să spun?”, povestește el.

România se afunda în haos, unul dintre ultimele state-satelit din estul Europei care își dădea jos conducerea comunistă. Unitatea lui Boeru a urmărit desfășurarea revoluției, în secret, la postul Radio Europa Liberă, alintat „șopârlița”, probabil din cauză că era interzis, dar reușea să se strecoare prin crăpăturile din edificiul propagandei, comentează The Guardian.

Pe 21 decembrie, toată unitatea a fost obligată să jure credință față de omul pe care Boeru avea să-l execute. „Ne-au pus să semnăm o declarație prin care dezavuam ceea ce se întâmpla și juram să-l susținem și protejăm pe Ceaușescu”, își amintește el.

În ziua următoare priveau șocați cum clădirea gri a Comitetului Central, sediul partidului comunist, era cucerită de către protestatari, iar Ceușescu și soția sa fugeau cu elicopterul.

„Soldații plângeau de fericire, persoane despre care credeai mai înainte că sunt de acord cu regimul întru totul erau copleșite de emoție. Ne-am luat alcoolul ascuns, un coniac foarte prost, și am băut”, continuă Boeru.

Apoi, timp de mai multe zile, au așteptat în cazarmă, plictisiți dat tensionați, scrie ziarul. „Imaginează-ți (ce-ar fi) să-l pot împușca pe Ceaușescu. Dacă aș pune mâna pe el, ce i-aș face”, i-a spus un prieten lui Boeru în Ajunul Crăciunului. Era Dorin Cîrlan, iar chiar a doua zi s-a oferit voluntar să facă parte din plutonul de execuție.

A fost o dorință de rău augur, pentru că, la zborul înapoi de la locul procesului, elicopterul era înțesat cu procurori, judecători și gradați de rang înalt, comentează publicația.

„Nu era loc în elicopter, așa că Cîrlan a fost nevoit să stea pe cadavre, iar el este cel mai traumatizat”, spune Boeru. „Toată lumea voia să fie în locul nostru atunci. Acum nu mai vrea nimeni”, adaugă el