INTERVIURILE GÂNDUL. Ioana Pârvulescu, invitata Cristinei Stănciulescu: „Am venit la Litere prin eliminare, nu prin vocație, dar această eliminare era, de fapt, vocația”

Ioana Pârvulescu este invitata Cristinei Stănciulescu la INTERVIURILE GÂNDUL. În a cincea parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), scriitoarea vorbește despre momentul în care a ales să devină scriitoare și definiția intelectualului.

Cristina Stănciulescu: Ați vrut dintotdeauna să scrieți?

Ioana Pârvulescu: Deloc. Nu am vrut. Voiam lucruri mult mai interesante pentru mine, copilul sau adolescenta. În clasa a cincea ni s-a dat un test despre ce vrei să te faci când vei fi mare? Eu am scris gazetar, ziarist și toți copiau de la mine…

Dirigintele, profesor de matematică, a spus la ora de dirigenție: „Nu înțeleg ce e cu voi…Toți vreți să vă faceți ziariști”

Ioana Pârvulescu: De ce doream să mă fac ziarist, nu știu, azi nu aș mai vrea lucrul acesta. Pe urmă am vrut să mă fac arheolog. Și pe urmă mai serios, aș fi vrut foarte mult să fac istoria artei, dar pe vremea aceea erau doar patru locuri la istoria artei și am fost descurajată de către oameni mai trecuți prin viață de către mine, „alea patru locuri sunt deja date, este fiica nu știu cui, nu ai ce să cauți”.

EXCLUSIV Povestea fabuloasă a doi studenți care repun România pe hartă. Aplicația care schimbă modul în care călătorim

05:00

EXCLUSIV Cum încearcă sigurul asasin plătit din pușcăriile românești să scape de expulzare. Îl îngrozește gândul că va fi trimis înapoi în Republica Moldova

05:00

Am venit la Litere prin eliminare, nu prin vocație, dar această eliminare era VOCAȚIA. A fost o alegere formidabilă, pentru că facultatea am făcut-o cu mare ușurință, făceam ce îmi plăcea mai mult. Mai erau și materii mai puțin plăcute, dar treceam peste.

Scrisul le-a înglobat pe toate, a fost cel mai aventuros lucru, îmi plăcea acțiunea. Până la urmă a fost cel mai aventuros lucru pe care am putut să-l fac și să locuiești într-o carte este formidabil.

Cristina Stănciulescu: Astăzi se citește mai puțin.

Ioana Pârvulescu: Da.

Cristina Stănciulescu: Cum e lumea fără cărți?

Ioana Pârvulescu: Adică se citește mai puțină literatură. Oamenii nu mai au răbdare să stea să citească, se întrerupt să se uite pe telefonul mobil.

Cristina Stănciulescu: Ce înseamnă o viață fără cărți? Astăzi? Se poate trăi fără cărți, nu?

Ioana Pârvulescu: Se poate. Îmi amintesc de o întâmplare tot din studenție, când știți că oamenii au pasiunea discuțiilor în contradictoriu, și am vorbit cu un coleg care locuia în aceeași casă cu chirie, unde locuiam, și care era fizician. Deși fratele lui era poet, el nu citea. Eu l-am întrebat cum îți poți închipui o lume fără cărți, fără să citești.

Și el a spus „Păi?”

Sunt oameni care pot trăi liniștiți fără carte, dar este pierderea lor, nu știu ce pierd, nu știu cum e să locuiești în cărți. E ca și cum ai locui într-un loc foarte neplăcut, cu gunoaie, și ai refuza un loc confortabil.

Cristina Stănciulescu: Da. Exact.

Ioana Pârvulescu: Chiar dacă în cartea aceea se produc lucruri groaznice.

Cristina Stănciulescu: Ce face intelectualul? Care mai este rolul lui?

Ioana Pârvulescu: Nu suntem intelectuali tot timpul sau inteligenți tot timpul, ba chiar aș spune invers. Suntem inteligenți și intelectuali când și când. „Ești intelectual în momentul în care o masă de oameni urlă DA, DA și tu te scoli în picioare cu demnitate și spui NU”, spunea Thomas Mann, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial.

Intelectualii pot doar din când în când să se coaguleze și unul dintre aceste momentul este momentul Dreyfuss, în care s-a impus cuvântul INTELECTUAL, unde au fost în stare să întoarcă lucrurile, să scape un om nevinovat, condamnat de toată societatea, care aparent era cu adevărat vinovat, să creeze petiții. Pentru Europa a fost momentul intelectualilor. Din când în când intelectualii reușesc să facă așa. Societatea civilă a făcut foarte mult pentru România în acești ani. Am văzut discuții ale unor străini: România a pornit foarte prost în anii 1990. Acum nu stă mai prost decât cei din jur. Eu cred în puterea intelectualului, atunci când este cu adevărat intelectual, ei trebuie urmați. Intelectualul îți arată unde este greșeala, nu este neapărat și cel care o repară. Ei se cam ceartă între ei, asta e problema. E inevitabil, există o confruntare a ideilor.

Pentru momentele lor bune și pentru momentul în care te scot la lumină, intelectualii merită stima noastră.

Urmăriți interviul integral pe canalul nostru de Youtube!

INTERVIURILE GÂNDUL. Ioana Pârvulescu, invitata Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – A patra parte