LEGEA AMNISTIEI. Cât de aglomerate sunt, de fapt, penitenciarele românești. Analiză Gândul

Numărul mare de deținuți din penitenciare este folosit de politicienii USL drept argument pentru nevoia unei grațieri colective. România are un grad de ocupare a penitenciarelor de 113%, puțin peste media europeană de 96%. Totuși, nu suntem nici pe departe cei mai „aglomerați”. Franța și Portugalia au un indice de ocupare de 116%, Belgia – 124%, Italia – 134%, Grecia – 136% și Ungaria – 145%. Este adevărat, România a fost condamnată la CEDO pentru condițiile de încarcerare, dar condamnările nu au fost date numai pentru suprapopularea celulelor. USL propunere aministie pentru pedepse de șapte ani și grațiere pentru pedepse de șase ani. Aceste limite de pedepse sunt depășite doar de garațierea pedepselor de 10 ani dată de Nicolae Ceaușescu în 1988.

Comisia Juridică a Camerei Deputaților a adoptat cu amendamente legea amnistiei și grațierii, inițiată de deputații Nicolae Păun și Mădălin Voicu. Astfel, pentru amnistie s-a prelungit termenul, putând intra sub incidența legii cei condamnați pentru infracțiuni pentru care au primit pedepse care prevăd o închisoare de până la șapte ani, iar pentru grațiere se încadrează cei care au pedepse de până la șase ani de închisoare cu executare. Termenele anterioare erau de până la patru ani pentru amnistie și de șapte ani pentru grațiere.

MESAJ Claudiu Manda vorbește de o „seară istorică în Bănie” după ce Universitatea Craiova a devenit campioana României: „Felicitări, leilor!”

23:31

VIDEO Două avioane de vânătoare americane F/A-18 s-au ciocnit pe durata unui spectacol aerian. Toți cei patru piloți au reușit să se parașuteze în siguranță

23:00

Vezi aici proiectul de lege

Context

Grațierea a primit avizul pozitiv al Comisiei Juridice în ședința nocturnă de luni, 9 decembrie. Proiectul de lege a fost pus pe ordinea de zi a ședinței din 10 decembrie, zi care a ajuns ulterior să fie denumită „Marțea Neagră”. Proiectul legislativ a fost scos de pe ordinea de zi și înlocuit cu modificările Codului Penal prin care conflictul de interese este dezincriminat și parlamentarii scapă de ancehetele DNA.  

Inițiatorii proiectului de lege sunt deputații Nicolae Păun și Mădălin Voicu. Cei doi și-au fundamentat proiectul pe următoarea teză: în România sunt prea mulți infractori închiși în penitenciare și astfel ar exista o suprapopulare a penitenciarelor.

Deși ministrul Justiției a declarat oficial că nu susține legea aministiei și grațierii, Robert Cazanciuc a promovat constant de la preluarea mandatului ideea că în România sunt prea mulți infractori încarcerați.

„Este adevărat că săptămâna aceasta a fost adoptată o Hotărâre de Guvern, s-a constatat că avem o suprapopulare în penitenciar. În ultimii ani, numărul celor care intră în penitenciar este cu 10% mai mare, avem un grad de ocupare care merge până la 180% în anumite penitenciare, este foarte greu să administrezi un sistem penitenciar cu asemenea încărcare. Sistemul e supraîncărcat cu persoane care au săvârșit infracțiuni de mică gravitate”, a declarat Cazanciuc recent, într-o emisiune TV.

Falsa problemă a suprapopulării: închisorile din Franța, Belgia, Portugalia și Grecia, mai populate

Potrivit statisticilor oficiale, România se află pe locul 92 mondial după numărul de cetățeni încarcerați. Astfel că în România există 152 de deținuți la 100.000 de locuitori. Pe de altă parte, un studiu realizat de Comisia Europeană arată că România este pe locul 23 în privința numărului de deținuți încarcerați la suta de mii de locuitori.

Cât privește suprapopularea, studiul citat arată că România nu se plasează printre primele 10 țări privind suprapopularea din închisori. Indicele de ocupare din închisorile din România este de 113%. Un indice asemănător îl are și Marea Britanie – 111%. Italia are un indice de ocupare de 134%, Ungaria – 145%, Franța – 116%, Belgia – 124%, Portugalia – 116%, iar Grecia – 136%.

Un fapt de necontestat este acela că România este condamnată de CEDO pe bandă rulantă pentru condițiile de încarcerare, dar aceste condamnări nu privesc în mod exclusiv numărul mare de deținuți. Cu alte cuvinte, statul nu a fost condamnat numai pentru supraaglomerarea din penitenciare. Multe din condamări au fost date pentru lipsa unei igiene minimale, lipsa asistenței medicale și spații improprii de cazare a deținuților. În cazul Viorel Burzo vs. România, Curtea a constat că apa de la închisoarea Jilava nu era potabilă. În cazul Ali vs. România, un deținut a reclamat că apa era infestată cu viermi.

Din aceste motive, o grațiere colectivă nu va rezolva problemele legate de modul în care arată și funcționează închisorile din România, ci va rezolva un singur aspect al problemei: va reduce numărul de deținuți, scăzând astfel gradul de ocupare. Aceasta nu garantează că România nu va mai fi condamnată la CEDO pentru condițiile improprii de detenție.

Ce alte legi de grațiere au mai fost date de-a lungul timpului în România

În 1959, statul comunist a emis un decret de grațiere, care îi viza pe cei condamnați la pedepse de până la 5 ani. Chiar și comuniștii aveau limitele de pedeapsă mai mici decât cele propuse acum în Parlament. În decretul din 1959, se mai menționează că sunt eliberați cei care pedepse de până la 10 ani inclusiv, dacă au împlinit vârsta de 60 ani sau dacă este vorba despre femei gravide ori cu copii de până la 5 ani.

De asemenea, în decretul din 1959, comuniștii au decis că luarea de mită nu poate benficia de grațiere. „Nu beneficiază de dispozițiile prezentului decret cei care au săvârșit sub orice formă infracțiuni ce periclitează securitatea statului, cei ce au săvârșit omor, infracțiuni de delapidare, furt, tâlhărie sau înșelăciune în dauna avutului obștesc, care au produs un prejudiciu mai mare de 10.000 lei, incendiu intenționat, dare și luare de mită, contrabandă calificată, speculă și denunțare calomnioasă, precum și participanții sub orice formă la toate aceste infracțiuni”, se arată în decretul din 1959.

Citește aici textul integral al decretului din 1959

În anii ’60, au fost emise o serie de decrete de grațiere colectivă. După 16 ani de prigoană a deținuților politici, în 1962 au fost emise primele decrete prin care o parte din elita politică înteminițată de comuniști în urma unor procese și condamnări politice a fost eliberată. Aceste decrete au privit infracțiunile special introduse în codul penal pentru deținuții politici. În 1962, au fost emise 14 decrete de grațiere, iar în următorii doi ani, 11, respectiv trei decrete de acest fel.

Peste 33.000 de români sunt acum în închisoare

În 1988, dictatorul Nicolae Ceaușescu a emis decretul nr. 11, prin care a oferit o grațiere colectivă. Potrivit decretelui, erau amnistiate toate infracțiunile pentru care s-a aplicat pedeapsa cu închisoare până la 10 ani inclusiv, se reduceau la jumătate pedepsele cu închisoare mai mari de 10 ani aplicate de instanța de judecată și se comutau în 20 ani de închisoare pedepsele cu moartea aplicate de instanțele de judecată.

În 2002, a fost promulgată Legea 543 prin care au  fost grațiate pedepsele de până la 5 ani de închisoare precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanțele de judecată. Prin acestă lege, erau exceptate de la grațiere toate infracțiunile de corupție: dare și luare de mită, trafic de influență, șantaj etc. De asemenea, toate infracțiunile comise cu violență. Prin legea din 2002, au fost puși în libertate peste 200 de infractori.

În acest moment, în penitenciarele din România sunt încarcerați 33.419 deținuți. Anul trecut, în penitenciare erau 31.884 de deținuți. România nu înregistrează în acest an o creștere notabilă a numărului de deținuți. În 1998, în închisorile din România, numărul de deținuți era de 52.149 persoane, iar în 2001 în penitenciare erau 49,840 de pușcăriași.