Libertate fara nici un Dumnezeu

„Religia islamica interzice orice reprezentare grafica a profetuluiMahomed sau a lui Allah. Am putea reproduce caricaturile respective.Consideram insa ca ele ar jigni o intreaga religie. Nici crestinilor nule-ar placea o caricatura in care Iisus ar aprinde cu mana lui un rugal Inchizitiei. De aceea, ziarul «Gandul» a ales sa nu reproducarespectivele caricaturi.” Acest text a aparut in ziarul „Gandul” din 31ianuarie 2006, primul ziar care a informat publicul romanesc inlegatura cu scandalul caricaturilor. Daca ar fi fost sa judecam numaidupa criteriile libertatii presei, senzationalului, intaietatii sitirajului, le-am fi dat pe pagina intai. Insa fiindca lucram la ziarulnumit Gandul ne mai gandim si la altceva. Daca in presa musulmana araparea o caricatura a lui Iisus, nu Inchizitor, asta a fost demult, cicostumat in soldat american care trage de zgarda un musulman imbracatdoar cu turbanul, croindu-l in acelasi timp cu un baston Abu Ghraibstyle, nu am inregistra nici un protest colectiv de proportii, nici odemonstratie de strada. Caricatura ar putea aparea linistit si in presacrestina. In societatea occidentala, sacrul este in buna masura obosit,desuet, invocat mecanic, fara angajare sufleteasca intensa. De aceea,simbolurile fundamentale ale religiei crestine pot fi batjocorite devoie. E problema noastra, a crestinilor, cu noi insine. Dar noi locuimintr-o casa numita Pamant impreuna cu niste oameni de alte religii.Islamul e o religie intensa, afectiva, care poate misca prin simbolurimari mase de oameni. Caricaturile respective nu-i reprezinta pe Osamabin Laden, pe agresivul presedinte al Iranului sau pe teroristii careucid oameni in fiecare zi in numele lui Allah – acestia suntindivizi  si pot fi obiectul sarcasmului de presa fara ca asta sascoata musulmanii in strada. Cel caricaturizat ca terorist este insusiprofetul Mahomed, simbolul religiei islamice. Asa ceva scoate in stradanu numai extremistii, ci si pe musulmanii moderati, jigniti in miezulfiintarii lor. Asta nu mai e libertatea presei, ci iresponsabilitateagresiva. Cei care o promoveaza n-au o problema cu Mahomed sau Allah,ei n-au nici un Dumnezeu. Libertatea fara limite, libertatea unei particule de a se misca brownian, nu are sens si e distrugatoare. Tocmaianumite restrictii asumate rational dau noima actului libertatii: de ceacoperim cu o banda neagra ochii copiilor violati cand le publicamfotografiile in ziar? De ce nu dam chipurile desfigurate ale victimeloraccidentelor sau crimelor? Pentru ca nu vrem sa ranim sufletele celorapropiati lor. Toate codurile deontologice ale presei interzicexprimarile rasiste, xenofobe, antisemite.
Libertatea de expresie care face rau unor oameni nevinovati numai e libertate, e prizonierat in temnita senzationalismului cinic, atirajului si audientei cu orice pret, in ultima instanta a goanei dupabani. Si mai e ceva: incultura. Ziaristii care pretind acum ca vorreproduce desenele „satanice” pentru a „informa” populatia sunt inprimul rand inculti. Ei nu stiu ce inseamna Islamul, n-au citit un randdin Coran, nu inteleg sensibilitatea culturala diferita, pentru ca,daca ar sti, ar trebui sa incerce sa explice romanilor toate acestea,in loc sa reproduca niste caricaturi tampite, riscand sa ofensezegratuit comunitatea musulmana din Romania cu care convietuim in bunapace.
Cand te duci in Orient si vrei sa vizitezi o moschee, te descalti. Nule spui credinciosilor: stiti, la mine acasa nu ma descalt, deci ramansi aici cu pantofii in picioare. Accepti aceasta cutuma, iti reducilibertatea, pentru ca vrei sa cunosti o alta civilizatie si sa comunicicu ea. Libertatea „absoluta” de ambele parti inseamna imposibilitateacomunicarii. Si cand comunicarea lipseste, drumul catre neintelegere,ura si violenta este larg deschis. Ma indoiesc ca aceia care anuntaacum cu ifose ca ei vor reproduce caricaturile au comunicat vreodata cuadevarat, nu cu arabii sau musulmanii, ci cu aproapele lor crestin siromanâ�¦