PLOAIE DE FIER TOPIT. „Iadul”, documentat științific pe planeta cu „cele mai dure” condiții din Universul cunoscut

Exoplaneta WASP-76 b, unde precipitaţiile sunt din fier topit, ar putea fi planeta cu cele mai extreme condiţii de mediu dintre toate cele descoperite până în prezent, condiţii care ar face Infernul să pară o plimbare prin parc într-o zi însorită de primăvară, conform unui material publicat joi de Space.com.

Până la descoperirea condiţiilor de mediu de pe WASP-76 b, deţinătoarea titlului de cea mai extremă exoplanetă era HD 189733 b, o lume de culoare albastru-cobalt unde ploile de sticlă topită se transformă în uragane care străbat atmosfera cu viteze de până la 8.790 km/h, scrie Agerpres.

Coroana îi revine însă planetei WASP-76 b, o planetă bizară, din clasa planetelor gazoase ultrafierbinţi ce se află la aproximativ 640 de ani lumină distanţă de Soare, în constelaţia Pisces (Peşti).

APĂRARE Secretarul NATO avertizează după dronele prăbușite în România și țările baltice: „Rusia continuă campania nesăbuită împotriva aliaților. Dar eșuează”

15:06

FLASH NEWS Tragedie într-o școală din Slovacia. Un elev de clasa a VIII-a ucis o profesoară și a rănit cu cuțitul două persoane, inclusiv un copil. Ce anunță autoritățile despre motivul atacului

15:05

Planeta WASP-76 b se află pe o orbită foarte apropiată de steaua sa, WASP-76 a, şi are o perioadă orbitală de doar 1,8 zile terestre. În plus, această planetă are tot timpul o singură emisferă îndreptată spre steaua sa, în timp ce cealaltă emisferă este permanent cufundată în noapte. Temperaturile pe partea expusă radiaţiei stelare depăşeşc 2.400 de grade Celsius, fiind suficient de ridicate pentru a vaporiza metale. Partea aflată mereu în noapte este, prin comparaţie, mult mai rece, dar totuşi absurd de fierbinte, cu o medie a temperaturilor de 1.500 de grade Celsius.

„Este vorba probabil de cea mai extremă climă pe care o putem descoperi pe o planetă”, susţine coordonatorul noului studiu, David Ehrenreich, profesor de astronomie la Universitatea din Geneva, Elveţia.

„A trebuit să ne extindem orizontul cu privire la ceea ce putem considera drept un sistem climatic planetar, şi cu privire la cum poate arăta o atmosferă planetară, pentru a înţelege acest obiect”, a mai precizat Ehrenreich.

WASP-76 b a fost descoperită în 2013. Această exoplanetă este aproximativ la fel de masivă ca Jupiter însă de aproape două ori mai mare – probabil pentru că nivelul ridicat de radiaţii pe care îl primeşte zilnic de la steaua sa a dus la o dilatare extremă a atmosferei sale.

În cadrul noului studiu, cercetătorii au studiat exoplaneta WASP-76 b folosind spectrograful ESPRESSO (Echelle Spectrograph for Rocky Exoplanets and Stable Spectroscopic Observations), un instrument instalat pe telescopul VLT din Chile, din cadrul Observatorului European Austral.

https://www.youtube.com/watch?v=Hjxzi6-t8IA

ESPRESSO a detectat semnătura clară a vaporilor de fier la graniţa „de seară” dintre cele două emisfere ale planetei WASP-76 b (cea permanent expusă spre stea şi cea aflată mereu în întuneric), însă această semnătură nu a fost detectată şi la graniţa „de dimineaţă” de pe cealaltă parte a planetei, unde noaptea lasă loc zilei.

„Ceva se întâmplă în emisfera cufundată în întuneric care face ca vaporii de fier din atmosferă să dispară”, conform lui Ehrenreich.

Cea mai bună explicaţie, a adăugat el, este că vântul şi direcţia de rotaţie a planetei WASP-76 b transportă vaporii de fier din emisfera în care este permanent zi, spre emisfera cufundată în întuneric. Emisfera întunecată este suficient de „rece” pentru ca vaporii din fier să condenseze şi să formeze nori de fier topit, care lasă să cadă ploi de sulfat de fier sau hidrură de fier.

Însă, „ţinând cont de condiţiile de acolo, cel mai probabil scenariu este că (vaporii de) fier se condensează în picături lichide de fier pur” şi ajung apoi înapoi în emisfera expusă spre stea prin circulaţia atmosferică, unde fierul topit este transformat din nou în vapori, perpetuând acest ciclu.

În plus, aceste ploi de fier topit se produc în condiţii de dinamică atmosferică extremă pentru că marea diferenţă de temperatură dintre cele două emisfere ale planetei generează vânturi de o ferocitate pe care ne este greu să ne-o imaginăm. Aerul din partea expusă spre stea a planetei se deplasează spre partea aflată în noapte cu viteze de peste 18.000 km/h, conform lui Ehrenreich.

Noile informaţii despre această planetă exotică îi poate ajuta pe cercetători să-şi rafineze şi să-şi testeze teoriile despre climă şi modelele globale de circulaţie atmosferică, ceea ce va duce la o mai bună înţelegere a atmosferelor exoplanetelor în general.

„Exoplanetele sunt ca nişte cufere cu comori pline de surprize. Cu cât le examinezi mai mult, cu atât descoperi mai multe”, conform lui Ehrenreich.

Studiul despre condiţiile de mediu ale exoplanetei WASP-76 b au fost publicate în numărul din 11 martie al revistei Nature.