Procurorul general al României: Dosarul Revoluției este în curs de soluționare. Ion Iliescu nu a fost audiat

„Dosarul este în curs de soluționare la Secția Parchetelor Militare. Nu a fost audiată persoana respectivă (Ion Iliescu – n.r.)”, a spus Tiberiu Nițu, răspunzând unor întrebări după ședința de plen a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).

Tot procurorul general al României declara, în martie, că urmărirea penală în dosarul Revoluției nu va fi afectată în urma retrimiterii cauzei la Parchetul Militar, în baza prevederilor din noul Cod de procedură penală.

Tiberiu Nițu a precizat atunci că dosarul Revoluției urmează să fie trimis de la Secția de Urmărire Penală la Secția Parchetelor Militare, pentru a fi continuate cercetările.

INEDITNumele tău de familie se termină cu „-escu”? Cine sunt strămoșii tăi, de fapt

14:35

CONTROVERSĂ„Dacă nu mă arestau, sigur eram pe locul 1“. Fănel Bogos își sfidează competitorii și din pușcărie. Afaceristul trimis după gratii a intrat în Topul național al Firmelor

14:24

„Potrivit modificărilor din noul Cod de procedură penală, fiind vorba de persoane cercetate atât militari cât și civili, competența aparține parchetului procurorilor militari. În consecință cauza va fi trimisă Parchetului Militar”, a adăugat Nițu.

Șeful Ministerului Public a subliniat că odată cu trimiterea dosarul la Parchetul Militar, nu va fi afectat calendarul stabilit în urma unei decizii CEDO.

„Cu siguranță poate fi respectat, pentru că trimiterea cauzei de la parchetul civil la parchetul militar presupune o continuitate, și nu o fractură în ceea ce privește efectuarea urmăririi penale”, a mai spus procurorul general al României.

„Practica CEDO a statuat că persoanele civile trebuie judecate de instanțe civile. Nu a avut în vedere cine efectuează urmărirea penală. Acesta este principiul de la care trebuie să plecăm. Codul de procedură penală reglementează faptul că, în situația urmăririi penale, nu a judecății, ancheta o efectuează procurorii militari. La finalul anchetei, procurorul militar, dacă consideră că soluția este de trimitere în judecată, va sesiza instanța civilă, dar urmărirea penală o face procurorul militar și această soluție nu presupune o fractură, o rupere a urmăririi penale”, a spus Nițu.

Potrivit articolului 56 din noul Cod de procedură penală, „urmărirea penală în cazul infracțiunilor săvârșite de militari se efectuează, în mod obligatoriu, de procurorul militar”.

„Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secțiilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea penală potrivit competenței parchetului din care fac parte, față de toți participanții la săvârșirea infracțiunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanța competentă potrivit art. 44”, conform articolului 56.

Dosarul Revoluției a ajuns în aprilie 2011 la Secția de urmărire penală a Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție, după ce Secția Parchetelor Militare (SPM) și-a declinat competența de soluționare.

În 24 mai 2011, statul român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în procesul intentat de Asociația „21 Decembrie” și alte persoane pentru încălcarea dreptului la viață și la respectarea vieții private, legat de ancheta în dosarul Revoluției.

Completul de șapte judecători de la secția a III-a a CEDO a decis atunci că statul român a încălcat articolele 2 și 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la viață și, respectiv, la viață privată și de familie.

Astfel, Curtea a decis ca statul român să acorde despăgubiri de 15.000 de euro către Nicolae și Elena Vlase, pentru încălcarea articolului 2, în ancheta privind moartea fiului lor, precum și de 6.000 de euro președintelui Asociației 21 Decembrie, Teodor Mărieș, pentru încălcarea articolului 8, întrucât SRI nu i-a răspuns unei solicitări privind interceptarea sau nu a telefonului ori dacă a fost filat. Totodată, Guvernul român trebuie să plătească 20.000 de euro avocaților Antonie Popescu, Ioana Sfîrăială și Ionuț Matei, care l-au reprezentat pe Mărieș.

Soții Vlase sunt părinții unui tânăr care, la 19 ani, în timpul Revoluției din decembrie 1989 a fost ucis la Brașov, în cadrul unei manifestații anticomuniste reprimate de forțele de ordine. Teodor Mărieș a acționat în judecată statul în calitate de participat la manifestațiile anticomuniste din timpul Revoluției. Cei trei s-au plâns de lipsa unei anchete eficiente și tergiversarea finalizării sale în dosarul reprimării Revoluției din decembrie 1989.

Potrivit soluției CEDO, Mărieș a participat activ la Revoluția din 1989, iar de-a lungul anilor a solicitat de mai multe ori anchetarea incidentelor din timpul manifestațiilor anticomuniste. Președintele Asociației „21 Decembrie” a susținut că, în 1990, a fost supravegheat ilegal de autoritățile statului, care i-au interceptat telefonul.

CEDO a stabilit că România are o legislație necorespunzătoare în ceea ce privește colectarea și păstrarea datelor personale de către serviciile secrete. Potrivit Curții, autoritățile române nu au respectat dreptul la viață privată a lui Mărieș și nu numai.

Judecătorii au avertizat și asupra faptului că în 2006 încă mai existau date confidențiale culese de serviciile secrete în 1990, referitoare de Mărieș.

În ceea ce privește moartea lui Nicușor Vlase, fiul soților Vlase, Curtea a criticat faptul că ancheta a durat mai bine de 20 de ani, autoritățile clasificând, în mod nejustificat, anumite informații esențiale drept „secret” sau „strict secret”. Magistrații europeni au arătat că, pe deasupra, părinții victimei nu au fost ținuți la curent cu mersul anchetei sau cu închiderea sa.

După publicare, decizia a intrat în supravegherea Biroului de Executări a deciziilor CEDO de pe lângă Consiliul Europei. Acest birou urmărește modul în care o țară membră pune în executare deciziile CEDO. Aceste decizii pot fi de două feluri: unele specifice, de exemplu eliberarea unui deținut încarcerat în mod greșit (exemplu cazul Ilașcu), sau unele cu caracter general, remedierea unei disfuncționalități din rațiuni legislative spre exemplu, potrivit gandul.info.

Pe portalul Biroului de Executari sunt postate și comunicările statului român referitoare la punerea în aplicare a deciziei din mai 2011. Astfel, potrivit unei adrese trimise de agentul guvernamental al României pe lângă CEDO, în aprilie 2013, instituțiile din România au un calendar privind anchetarea dosarelor Revoluției.

Potrivit adresei din 8 aprilie 2013, calendarul României ar fi acesta: „Calendarul estimativ pentru soluționarea dosarului și măsurilor concrete ce vizează a fi luate în perioda imediat următoare: Realizarea unei hărți relaționare cu privire la dispunerea unităților militare pe teren și deplasările lor în misiuni. Termen : aprilie – mai 2013. Stabilirea dacă persoanele care exercitatau autoritatea asupra unităților militare respective au respectat regulamentele militare și în caz contrar să se stabilească tipul de infracțiune comisă. Termen: iunie – iulie 2013. Identificarea persoanelor care pot oferi date și informații concrete sau documente utile pentru a proba/dovedi activitatea persoanelor care exercitau autoritate asupra unităților militare respective șistabilirea gradului de implicare a decidenților politici. Termen: august – septembrie 2013″, a mai arătat gandul.info.

Sursa citată a precizat că Parchetul General nu a respectat acești pași, stare de fapt confirmată de parchet într-un răspuns oficial transmis la finalul anului trecut.

Asociația „21 Decembrie 1989” a mai depus la CEDO o plângere referitoare la dosarul 97/P/1990 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare, cunoscut si sub numele de „Dosarul Revoluției”.

Organizația reclama tergiversarea soluționării dosarului și cerea să primească o copie a întregului document, pentru a-l studia.

CEDO a soluționat favorabil cererea asociației, astfel că autoritățile de la București au transmis copii după majoritatea documentelor din dosar. Transmiterea unei copii a dosarului către organizația condusă de Mărieș a durat mai multe luni, fiind marcată de nenumărate controverse între liderul asociației și reprezentanții mai multor instituții ale statului. Pentru a convinge, Mărieș s-a aflat, în două runde, pentru mai multe zeci de zile în greva foamei.