PROSPORT 25 – 1998. Gică Hagi. Ultimul Mondial. „Regele”, opere alese

În vara anului 1998 s-a jucat Coupe du Monde, iar Franța ne-a așteptat și ne-a primit ca pe o mare echipă, ceea ce și era România lui Hagi.

A lui, desigur, în mod primordial, dar și a unor fotbaliști atinși de geniu, ca și el: Gică Popescu, Adrian Ilie, Viorel Moldovan, Dan Petrescu, Dorinel Munteanu, Bogdan Stelea, Marius Lăcătuș, Ilie Dumitrescu, Gică Craioveanu, Gabi Popescu, Costel Gâlcă, Iulian Filipescu, Liviu Ciobotariu.

Antrenați de marele Anghel Iordănescu. Și a altora, de o valoare uluitoare. Iar România a reacționat pe măsura așteptărilor, a destinului, și a speranțelor puse în ea, scrie ProSport.

ACTUALITATE Ionel Onofraș, primul primar al Iașiului de după Revoluție, un artist al violului, condamnat definitiv la 20 de ani de închisoare

23:38

CONTROVERSĂ BBC va concedia până la 2.000 de angajați, cea mai mare reducere de personal din ultimii 15 ani

23:25

Ultimul Mondial. „Regele” Hagi, opere alese

Hagi, aflat la al treilea Mondial consecutiv, a luat selecționata națională de multe ori pe cont propriu și a dat cea mai frumoasă și misterioasă pasă de gol a Mondialului, către Cobra care a ucis apoi Columbia. Dansul lui Adi Ilie în careul sud-americanilor și, mai ales, execuția, au construit cel mai frumos gol al acelei Coupe du Monde.
România a învins Columbia cu 1-0, Anglia cu 2-1 și a câștigat grupa după 1-1 cu Tunisia. Valderrama a plecat acasă, Beckham a mers însă mai departe, Anglia venind pe locul 2.

Hagi și ai săi, Hagi și ai noștri, Hagi, pur și simplu. Povestea s-a oprit însă în optimi, când Croația ne-a eliminat, 1-0. Davor Suker, golgheterul acelei Cupe Mondiale, care ne-a marcat dintr-un penalty inexistent, nu s-a mai oprit decât în finala mică, pe care ai lui au câștigat-o cu Olanda, 2-1, semn că naționala Croației ne era superioară. A dovedit-o eliminând, după România, Germania, 3-0 la Lyon, și conducând Franța, la Paris, în semifinale, cu 1-0, la pauză. Cu noi însă le-a fost cel mai greu…

A fost nu doar ultimul mondial al lui Hagi, ci și ultimul al României, până în ziua de azi. Fără eroii ei, România s-a prăbușit, acel an al “ultimului tango, la Paris”, rămânând reper de performanță de 24 de ani și, din păcate, numărătoarea continuă…

Alte repere ale anului: apărea Google, aplicația folosită de atunci de întreaga planetă atunci când intră în impas informațional.Tot atunci, în 1998, “Titanicul” lui James Cameron lua 11 premii Oscar.

Oscarul absolut al fotbalului românesc, Gică Hagi, spunea, ca și noi, “Adieu, Coupe du Monde!” Până când? Poate că fiul său, Ianis, născut în chiar acel an, ar putea aduce, într-o bună zi, un răspuns la această întrebare, deocamdată fără soluție pe Google. Și o calificare!

Cât despre aurul cel mai sigur pe care, în acel timp, România îl cucerea, el a venit, sub forma medaliilor de la Campionatele Europene de gimnastică artistică disputate în Rusia, la Sankt Petersburg. Țara noastră devenea campioană continentală, iar Corina Ungureanu urca pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de onoare în proba de sol.

Aveam încă gimnastică. Aveam încă fotbal. Da, mai aveam!