Donald Trump a anunțat că a amânat atacurile militare planificate anterior împotriva Iranului, datorită „progreselor” în negocierile de soluționare a conflictului. Anterior, informase Congresul despre „sfârșitul războiului”. Dar acordul de pace este încă în curs de elaborare. Președintele american trebuie să aleagă între menținerea blocadei navale a Iranului și lansarea unei noi runde de ostilități.
Blocada SUA reduce semnificativ exporturile de petrol ale Iranului, se arată într-o analiză publicată de The Insider.
Se pare că, în pofida asigurărilor date de Donald Trump, conflictul s-ar putea prelungi.
Toate inițiativele de pace cunoscute au avut până acum divergențe în ceea ce privește câteva puncte cheie:
Versiunile disponibile publicului ale planului iranian sunt destul de clare. Fie contrazic în mod direct propunerile americane, fie amână discutarea acestor probleme pentru o dată nedeterminată în viitor.
Iranul vrea să impună următoarele condiții:
Trump a declarat în repetate rânduri că nu intenționează să accepte astfel de termeni.
Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat începerea blocadei la ora 10:00, ora estică, pe 13 aprilie.
Blocada se aplică tuturor navelor care pleacă din porturile iraniene și din porturile din apele adiacente. Traficul în Golful Persic și Golful Oman este blocat.
Forțele americane impun blocada atât prin confiscări de nave, cât și prin atacuri directe împotriva navelor.
Linia de control reală se află la est de Strâmtoarea Ormuz, în apele Golfului Oman și ale Mării Arabiei. Este o măsură luată din cauza riscului unor atacuri provenite de pe teritoriul iranian.
Potrivit CENTCOM, la data de 27 mai 2026, un total de 109 nave comerciale au fost „ redirecționate” de la începutul blocadei. Alte patru nave au fost „imobilizate ” prin forță.
Pagubele financiare aduse Iranului au fost estimate la peste 13 miliarde de dolari.
Conform estimărilor Vortexa, peste 100 de petroliere și transportoare de gaze au încălcat cu succes blocada de la începutul acesteia.
TankerTrackers relatează că, începând cu 12 mai, Iranul nu reușise să exporte niciun transport de țiței pe mare (cu excepția produselor petroliere) de la mijlocul lunii aprilie.
Comandamentul iranian încă deține o flotă formată dintr-un număr mare de ambarcațiuni de patrulare mici și rapide. În scenariu mai apar mine, sisteme de lansare terestre și drone.
Aceste mijloace mențin o blocadă eficientă asupra navelor comerciale care încearcă să tranziteze independent Strâmtoarea Ormuz.
Autoritățile iraniene și-au declarat intenția de a monetiza controlul asupra Strâmtorii Hormuz. Mai mult, vor să includă această chestiune în orice negocieri viitoare.
Este un adevărat „război de gherilă” maritim în Strâmtoarea Ormuz. Ambarcațiuni de patrulare iraniene patrulează apele, amplasează noi câmpuri de mine, capturează și atacă nave care încearcă să „spargă” blocada.
La sfârșitul lunii mai, forțele americane au atacat ambarcațiuni care amplasau mine și locuri de lansare pe uscat. Iranul a încercat să atace o bază aeriană din Kuweit.
În ciuda armistițiului, începând din 7 aprilie, Iranul a lansat cel puțin 320 de drone și rachete asupra unor ținte din țările vecine și apele adiacente.
Stocurile de petrol ale Iranului, în petrolierele aflate în afara zonei de control a Marinei SUA, au scăzut de la 122 de milioane de barili la 89 de milioane de barili.
Iranul refuză să înceteze obstrucționarea traficului maritim prin strâmtoare, atâta timp cât blocada americană continuă.
Deminarea Strâmtorii Hormuz anunțată de Trump a stagnat. Conform estimărilor Departamentului Apărării al SUA, procesul va dura șase luni și va putea fi declanșat doar după încheierea conflictului.
Forțele americane au consumat între 25% și 50% din stocurile lor totale de muniții ghidate de precizie și rachete sol-aer. Reaprovizionarea acestor stocuri va dura între 42 și 64 de luni pentru industria de apărare, se mai menționează în analiza The Insider.
RECOMANDAREA AUTORULUI: