Sistemul de pensii se prefigurează sustenabil până în 2030

Perspectiva demografică a României este proastă, fiind agravată și de pierderea masivă a populației active prin migrație, astfel încât sistemul de pensii se prefigurează sustenabil până la nivelul anului 2030, rezultă dintr-un studiu realizat de CeRe și CRPE, prezentat joi la București.

Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe) și Centrul Român de Politici Europene (CRPE) implementează proiectul „Reforma Pensiilor – de la experți la public” în perioada iulie 2013 – octombrie 2014, în cadrul căruia au lansat, joi, studiul „Alternative și compromisuri în sistemul românesc de pensii pentru următorii 20 de ani”.

Inițiatorii studiului arată că, în prezent, sistemul de pensii nu se autosusține complet, de la bugetul de stat transferându-se aproximativ 2,5 la sută din PIB.

„Dacă procentul s-ar ridica la cca. trei la sută, pot apărea probleme serioase de echilibru (cu efecte ce vor fi resimțite în economie-creșterea fiscalității, reducerea investițiilor, etc.), iar dacă ar ajunge spre patru la sută, echilibrul ar fi pierdut. Acum, transferurile asigură un grad optim de adecvare a pensiilor, iar România nu ar fi avut probleme cu transferurile, dacă nu ar fi intervenit criza economică globală din 2008, aceasta afectând economia și, implicit, veniturile la buget”, se arată în documentul citat.

Specialiștii susțin că schimbările necesare sunt structurale și depășesc instrumentele de gestiune propriu-zisă a unui sistem de pensii. Astfel, pentru a asigura un sistem de pensii adecvat, pe termen lung, ar fi nevoie de avansuri în productivitatea muncii, de creșterea ratei de ocupare a populației active și de politici de imigrație atractive.

„Perspectiva demografică a României este proastă. Pierdem masiv populație activă prin migrație. Din anul 1990, am pierdut aproximativ 2 milioane de oameni activi. Dacă acest ritm se va menține, contributorii se vor reduce disproporționat cu beneficiarii, iar sustenabilitatea va fi afectată. Mecanic (excluzând migrația), sistemul de pensii se prefigurează sustenabil până la nivelul anului 2030. Una dintre cauze este că speranța de viață în România este încă mică – numărul de ieșiri (decese) este mare. Efectul migrator este greu de estimat pe termen lung/mediu, fiind foarte dependent de factori exogeni: conflicte, calamități, tendințe globale. În orice caz, dacă România se va transforma din țară de tranzit în țară de destinație, forța de muncă va veni, cel mai probabil, din Asia sau Africa”, se mai arată în studiul citat.

Inițiatorii cercetării subliniază că piața muncii situația este staționară, de ani de zile rata de ocupare fiind în aceiași parametri, fără a fi generate locuri de muncă.

Măsurile cu potențial de a influența în bine sustenabilitatea sistemului de pensii, identificate de specialiști, ar fi: stimularea creșterii gradului de ocupare, reducerea contribuției la asigurările sociale (CAS) angajat/angajator, creșterea salariului minim pe economie și măsuri de îmbunătățire a colectării CAS.

„Nu ne mai putem baza pe măsuri precum: stimularea creșterii demografice, măsuri administrative de reducere a economiei gri/negre, creșterea vârstei de pensionare (deja e ridicată), creșterea vechimii obligatorie pentru pensie integrală (deja e ridicată)”, se mai arată în studiu.

În opinia specialiștilor, sistemul de pensii a avut evoluții contradictorii, ceea ce a dus la: creșterea numărului total de pensionari de la 3,58 milioane în 1990 la 5,401 milioane în noiembrie 2013 (+50,8 la sută) în condițiile scăderii numărului de salariați de la 8,156 milioane în 1990 la 4,378 milioane de salariați în septembrie 2013 (-46,32 la sută), rata de dependență a scăzut de la 3,43 în 1990 la 0,92 în 2101 și 0,93 în 2013, vârste efective de pensionare mult sub vârsta standard de pensionare: în 2009 diferențele erau între 5 și 7 ani și scăderea dramatică a pensiei medii reale nete.

Un alt efect generat de evoluțiile contradictorii se referă la rata de înlocuire calculată pe baza pensiei medii pentru limită de vârstă și salariul mediu net, care a evoluat de la 48,6 la sută în 2000, la 65,3 la sută în 2010 și 58,2 la sută în 2013.

Rata de înlocuire reprezintă raportul dintre valoarea pensiei (medii simple, medii pentru limită de vârstă și perioadă completă de cotizare) și valoarea salariului mediu (brut sau net), cu alte cuvinte cât din valoarea salariului mediu brut/net este înlocuită de pensia medie.

Concluzia studiului este că, în funcție de orientarea politică/ideologică, se va pune accentul fie pe componenta socială (o valoare cât mai mare pentru pensia medie), fie pe componenta de reducere a deficitului prin creșterea vârstei de pensionare, în funcție de speranța de viață la 65 de ani.

Cele mai proaste scenarii ar fi, în acest context, cel care face referire la legarea pensiei medii de creșterea salariilor, care ar produce deficite uriașe, și cel care vizează eliminarea parțială sau totală a pilonului II, care ar conduce la reducerea pensiei cu o treime și pierderea încrederii publicului și investitorilor în credibilitatea politicilor publice românești.

Studiul prezentat joi propune patru soluții generice, din care, prin combinare, se pot construi mult mai multe variante, al căror impact trebuie măsurat în funcție de conținutul lor, dar care poate fi intuit din analiza impactului acestor alternative tip.

Prima soluție se referă la actualul model și se caracterizează prin: indexarea pensiilor cu un indice maimic decât creșterea salariului mediu, dar mai mare de rata inflației. Aceasta ar conduce la reducerea lentă, dar constantă a ratei nete de înlocuire, păstrarea actualului număr de sisteme speciale de pensionare, dar fără să mai apară altele noi, actualele breșe din sistemul de impozitare al CAS rămân neschimbate – baza fiscală rămâne nemodificată, menținerea actualei rate a CAS, păstrarea actualei scheme de finanțare a pilonului 2, actualele restricții la pensionarea anticipată se păstrează, iar vârsta de pensionare și durata de cotizare rămân neschimbate.

Cea de-a doua soluție s-ar caracteriza prin: indexarea pensiilor cu un indice egal cu creșterea salariului mediu, sau legarea pensiei medii prin alt sistem de salariul mediu, cum ar fi stabilirea valorii punctului de pensie ca un procent fix din salariu mediu, creșterea numărului de sisteme speciale de pensionare, creșterea numărului de scheme specifice de impozitare în cazul CAS sub pretextul oferirii de facilități fiscale – reducere a bazei fiscale, presiuni pentru unificarea impozitului pe venit cu CAS și proiectarea unei scheme de impozitare progresiv, înghețarea sau chiar naționalizarea pilonului 2, relaxarea actualelor restricții referitoare la pensionarea anticipată, vârsta de pensionare revine la situația de dinainte de 2001 (57 de ani femeile și 62 bărbații) și durata de cotizare rămân neschimbate (30/35 de ani).

A treia soluție identificată în studiu se caracterizează prin indexarea pensiilor cu un indice egal cu rata inflației, Păstrarea numărului actual de sisteme speciale de pensionare, scăderea numărului de scheme specifice de impozitare în cazul CAS, dar fără să se reușească eliminarea lor completă – creștere moderată a bazei fiscale, scădere ușoară cu doi-trei la sută a actualei rate a CAS la angajator, creșterea contribuției la pilonul II la opt la sută – gradual până în 2021, actualele restricții la pensionarea anticipată se păstrează, se înăsprește sistemul de pensionare pentru invaliditate, vârsta de pensionare rămâne neschimbată și durata de cotizare crește și se unifică (40 de ani) – gradual.

Ultima soluție propusă se caracterizează prin: indexarea pensiilor cu un indice egal cu rata inflației, eliminarea sistemelor speciale de pensionare, eliminarea schemelor specifice de impozitare în cazul CAS și aplicarea unitară și coerentă a impozitului – creștere semnificativă a bazei fiscale, scădere cu trei-cinci la sută a actualei rate a CAS la angajator și stimularea fiscală semnificativă pentru economisire prin pilonul III de pensii, creșterea contribuției la pilonul II la 10 – 12 la sută – gradual până în 2025, actualele restricții la pensionare se înăspresc și mai mult, se înăsprește sistemul de pensionare pentru invaliditate, vârsta de pensionare se corelează cu speranța medie de viață la 65 de ani și durata de cotizare crește și se unifică (43 de ani) – gradual.

Ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu, a apreciat că studiul este echilibrat și scoate în evidență problemele esențiale ale sistemului de pensii.

Proiectul „Reforma Pensiilor – de la experți la public” este finanțat de Ambasada Elveției la București.