SUA vs. Iran și arta compromisului. Care sunt punctele-cheie unde Gărzile Revoluționare din Iran ar putea face concesii americanilor / Israelul, greu de convins

Gărzile Revoluționare din Iran continuă să-și joace „cărțile”. Eliminarea fizică a liderului suprem Ali Khamenei și a liderilor superiori ai armatei nu a forțat Iranul să se supună cerințelor SUA. Americanii nu au reușit să identifice o cale către victoria militară, iar întrebarea esențială este cum vor negocia un acord cu iranienii. Administrația Trump are nevoie de o justificare plauzibilă a unei „victorii”.

Numai că harta puterii Republicii Islamice este departe de a fi clară. Nu este clară, adesea, nici chiar pentru înalți oficiali iranieni, notează Antonio Giustozzi, cercetător senior la Institutul Regal al Serviciilor Unite (RUSI), pentru The Insider.

• Numirea lui Mojtaba Khamenei ca succesor a tatălui său a ridicat mai multe întrebări decât răspunsuri.

• Mojtaba are reputația de a avea opinii mai radicale decât tatăl său.
• Dar nu este ușor să distingi convingerile personale de rolul instituțional de mediator între facțiuni și personalități în procesul decizional al lui Ali Khamenei.

„Adevărata problemă, în orice caz, este ce rol joacă cu adevărat Mojtaba. Deși este de înțeles că s-ar putea să nu apară niciodată în public, nici nu a făcut nicio intervenție video sau audio. Sursele din cadrul regimului sunt de acord că a fost grav rănit în același atac în care au fost uciși tatăl său, soția și fiica. Mulți au început să creadă că nu este deloc capabil să funcționeze”, continuă Antonio Giustozzi.

„Gărzile Revoluționare dețin controlul deplin”

Foarte puține persoane au avut acces la Mojtaba. Timp de aproape două luni, singurul factor de decizie politică a fost Ahmad Wahidi, șeful Gărzilor Revoluționare.

Masoud Pezeshkian – președintele Iranului – ar fi pus la îndoială informațiile lui Wahidi și a solicitat acces direct la Mojtaba.

„El și alți câțiva înalți oficiali au reușit să se întâlnească față în față cu Mojtaba la sfârșitul lunii aprilie, pentru a discuta.

• Puterea Gărzilor Revoluționare este amplificată de capacitatea lor de a opera într-un mod descentralizat.
• Când campania aeriană împotriva Iranului a fost lansată, Gărzile Revoluționare au trecut la un sistem descentralizat de comandă și control.
• Această mutare le-a permis să continue să opereze mult mai eficient decât alte agenții militare, în special armata și forțele aeriene iraniene.
• Performanța lor relativ puternică a legitimat rolul de lider al Gărzilor în război.

Dar Gărzile Revoluționare nu dețin controlul deplin”, explică Antonio Giustozzi.

3 jucători-cheie în Iran

Gărzile Revoluționare consideră că Iranul trebuie să demonstreze că poate continua indiferent de costurile tot mai mari.

Numai așa i-a putea convinge pe Trump și Netanyahu să pună capăt războiului, dar în termeni acceptabili pentru Iran.

„Gărzile Revoluționare consideră că regimul trebuie să facă față inamicilor săi. Asta chiar dacă criticile radicale la adresa politicienilor reformiști de pe plan intern sugerează existența unor diviziuni interne.

• Tweet-urile ocazionale ale lui Pezeshkian, care se abat de la linia convenită în spatele ușilor închise, provoacă întotdeauna reacții negative din partea Gărzilor Revoluționare.
• În afară de Wahidi – cel mai puternic om din Iran în acest moment, pentru că statutul lui Mojtaba este neclar -, există și alți jucători-cheie.

• Aceștia sunt aliniați cu Gărzile Revoluționare – Mohsen Rezaee (în prezent consilier al lui Mojtaba) și Mohammad Bagher Zolghadr (noul șef al Consiliului Suprem de Securitate Națională).

Surse din cadrul Gărzilor recunosc că nu au precupețit niciun efort pentru a-l împinge pe candidatul lor – Mojtaba – în vârf.

Când alegerea fiului Liderului Suprem, recent decedat, a întâmpinat rezistență în rândul Consiliului Experților, Garda nu a ezitat să facă lobby agresiv pentru el”, mai scrie Antonio Giustozzi.

„Gărzile Naționale ar putea viza un compromis”

Cei care critică Gărzile Revoluționare au susținut că Mojtaba era nepotrivit pentru acest rol. Ar fi fost marginalizat, iar Gărzile Revoluționare ar fabrica declarații și ordine în numele său.

„Marea întrebare este ce se va întâmpla dacă războiul se va termina. În acel moment, erorile în alegerea lui Mojtaba pentru funcția de conducere vor deveni evidente.

Cu atât mai mult dacă se dovedește că este într-adevăr incapabil fizic să își îndeplinească rolul.

• Conducerea Gărzilor Revoluționare a acceptat cu reticență armistițiul cu SUA.

• Gărzile Revoluționare au refuzat până acum concesii privind statutul Strâmtorii Ormuz.
• Pe de altă parte, SUA încă cer dezmembrarea întregului program nuclear.

Gărzile Naționale ar putea viza un compromis”, consideră Antonio Giustozzi.

„Rachetele reprezintă singurul factor de descurajare real rămas al Iranului”

Un acord privind rachetele balistice iraniene va fi unul dintre cele mai dificile obstacole.

„Gărzile Revoluționare știu foarte bine că rachetele reprezintă singurul factor de descurajare real rămas al Iranului.

• Își doresc mai multe rachere, cu capacități mai bune și o rază de acțiune mai lungă. Raza de acțiune a rachetelor este, de fapt, doar o preocupare israeliană.
• Deși Trump a reușit să determine Israelul să implementeze un armistițiu în Liban, status quo-ul în ceea ce privește rachetele ar putea fi prea mult.

• Mai ales având în vedere progresele înregistrate de iranieni în ceea ce privește precizia și capacitatea de penetrare.

Sprijinul iranian pentru Axa Rezistenței este poate ceva mai ușor de discutat. Gărzile Revoluționare nu vor fi niciodată de acord cu reducerea sprijinului pentru Houthi, Hamas sau Hezbollah.

Având în vedere slăbirea Axei în ultimii ani și problemele logistice cauzate de căderea regimului Assad în Siria, poate fi elaborată o formulă ambiguă chiar și aici”, încheie Antonio Giustozzi analiza publicată de The Insider.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Care este cel mai îngrijorător avertisment geopolitic al momentului? Atlantic Council: „Băncile, serviciile de internet și sistemele de tratare a apei sunt vulnerabile”
• De ce a participat șeful GRU la întâlnirea „de taină” din Sankt Petersburg, dintre ruși și iranieni. Parteneriatul strategic Moscova-Teheran, la un alt nivel 
• Rusia lui Putin a intrat în „Epoca FSB”, fostul KGB trăiește a doua tinerețe. „Elitele și oamenii de rând se tem de asta mai mult decât de represiunea în sine” 
• Iran, problema nerezolvată. 3 scenarii și 2 opțiuni pentru Trump. „Este imposibil să continue tradiția conflictelor din Vietnam, Irak și Afganistan”
• Politică haotică în Ucraina? Carnegie: „Stat aliniat strategic cu Occidentul, slab instituțional, fragil politic și dificil de integrat”