Tradiții și obiceiuri de Sfinții Mihail și Gavril. Ce să nu faci în această zi

La data de 8 noiembrie, creștinii din întreaga lume îi sărbătoresc pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, considerați conducatorii cetelor de îngeri, avand aripi și purtând sabii, ca simbol al biruinței, și sunt călăuze ale sufletelor în drumul acestora spre rai.

Tradiții și obiceiuri de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril

-nu se fac îndeletnicirile casnice. Potrivit tradiției, cei care vor încălca aceasă regulă vor avea parte de multă suferință înaintea morţii.

-trebuie să se evite bârfele, mânia şi răzvrătirea. Cei care vor recurge la astfel de lucruri se vor alege cu cinci ani de ghinion.

-se ține post. Cei care vor ține post în această zi vor vor fi feriţi de boli şi lovituri.

POLITICĂ Claudiu Năsui (USR), atac la Delia Velculescu, propunerea de premier tehnocrat dezvăluită de Gândul: „CV cu potențial de cult al personalității”

09:35

ACUZAȚII Kovesi respinge „acuzațiile politice” în scandalul procuroarei bulgare suspendate, Teodora Georgieva. Ce acuzații grave invocă șefa EPPO

09:25

-creștinii ar trebui să aprindă o lumânare pentru oamenii care au murit, dar și pentru cei care sunt în viață. Se spune că e bine să aprinzi o lumânare și pentru sinucigaşi sau osândiţi.

– se face o turtă din făină de porumb şi se aruncă între oi, iar dacă aceasta cade cu faţa în sus, oilor le va merge bine când vor făta, dar dacă va cădea cu fața în jos, se spune că le va merge rău.

-în această zi, după slujba religioasă, se citesc rugăciuni de dezlegare pentru cei prezenţi, după care preotul se dezbracă de veşmintele preoţeşti şi le pune peste credincioşi, gestul având leac pentru multe boli, în special cele mintale.

Gavriil înseamnă, în ebraică, „bărbăt-Dumnezeu”. Sfântul Arhanghel Gavriil a fost cel care le-a vestit Sfinților Părinți Ioachim și Ana nașterea Maicii Domnului. A călăuzit Sfânta Familie în Egipt, iar pe Iosif, logodnicul Mariei, l-a întărit, astfel încât să nu se îndoiască de nimic.

În ebraică, semnificația numelui Mihail (mi – care, ke – ca, El – divinitate) este interpretată în mod tradițional ca o întrebare retorică: „Cine este ca Dumnezeu?” (la care se așteaptă un răspuns negativ), pentru a sugera faptul că nimeni nu este ca Dumnezeu.