VIDEO | Detalii inedite despre inaugurarea Parcului Carol, unul dintre cele mai vechi din București (DOCUMENTAR)

Publicat: 13/06/2022, 19:00

Parcul Carol a fost inaugurat în anul 1906, după o muncă de 6 ani a peisagistului Eduard Redont, pentru a sărbători cei 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I. Cu această ocazie a fost organizată o expoziție jubiliară, în care a fost prezentat și parcul Libertății. Comisarul general al organizării parcului a fost omul de știință Constantin I. Istrati (1850 – 1918), profesor universitar și academician.

Prima săpătură la terasamente a fost făcută la 15 iunie 1905. Lucrările de amenajare au impus mutarea din loc a circa 575.000 metri cubi de pământ, pentru săparea lacului, pentru arene, pentru modelarea terenului după plan.

Suprafața inițială a parcului a fost de 36 de hectare

Suprafața inițială a parcului a fost de 36 de hectare, suprafața totală atingând în final 41 hectare; pe 2 hectare din suprafața totală a fost amenajat un mic lac de agrement. Parcul este amenajat în stil mixt, cu o latură peisagistică dominantă, vegetația fiind amplasată în jurul Aleii Centrale – construită într-un stil geometric. Sub grija grădinarilor horticultori Samuel și Louis Leyvraz au fost plantați 4.200 de arbori mari, 6.000 de arbori coniferi, 48.000 de arbuști precum și numeroase plante și flori.

Parcul conținea și o mică grădină zoologică, ale cărei elemente au fost ulterior transferate la grădina zoologică Băneasa, precum și câteva pavilioane expoziționale și clădiri anexate acestora. Conform planurilor întocmite de Ștefan Burcuș, Victor G. Ștefănescu, Ion D. Berindey a fost construit un castel de apă, denumit Cetatea lui Vlad Țepeș. În fața Palatului Artelor, devenit ulterior Muzeul Militar până în 1938, an în care palatul a luat foc și a fost demolat după cutremurul din 1940, a fost construită o cascadă mare după planurile arhitecților Petculescu și Schindl. Cascada era străjuită de 3 sculpturi efectuate de Filip Marin, Dimitrie Paciurea și Frederic Storck. Cele 3 sculpturi sunt Frumoasa adormită și 2 sculpturi care reprezintă doi tineri nud, cunoscute sub denumirea de Giganții. După construirea Mausoleului, giganții au fost mutați pe marginea aleii Centrale a parcului, aproape de intrarea dinspre Piața 11 iunie, iar frumoasa adormită a fost mutată în Parcul Herăstrău.

În interiorul parcului au fost construite Arenele Romane

În interiorul parcului au fost construite Arenele Romane, un complex destinat spectacolelor în aer liber, și o moschee în apropierea lacului de agrement. Moscheea a funcționat ca lăcaș de cult al comunității musulmane până în anul 1959 când a fost demolată și reconstruită în 1960 pe strada Constantin Mănescu, la Piața Eroii Revoluției unde se află în prezent.

În perioada așa-zisei „democrații populare” condusă de nomenclatura regimului comunist, între anii 1960-1963, Parcul Carol, care imediat după 1947 fusese redenumit «Parcul Libertății», a suferit schimbări importante. Majoritatea monumentelor au fost demolate iar unele au fost mutate cum a fost cazul moscheii «Hunchiar-Regele Carol I», aflată astăzi în Piața Pieptănari. Esplanada a fost lărgită, devenind monumentală. La capătul ei, pe locul Muzeului Militar (fostul Palat al Artelor), a fost construit sub coordonarea arhitectului Ovidiu Maitek (n.1925) Mausoleul din Parcul Carol, care s-a numit pe vremea aceea „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism”.

Guvernul Năstase alocase 50.000 de metri din parc pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului

În anul 2004, Guvernul Adrian Năstase a decis ca 50.000 de metri din suprafața parcului să intre în administrarea Patriarhiei Române pentru a construi Catedrala neamului. Atunci, Traian Băsescu, în calitate de primar al Capitalei, s-a opus, s-a judecat și a câștigat procesele cu autoritățile care au emis autorizații pentru construirea Catedralei, astfel că ideea a fost abandonată și s-a ales alt amplasament pentru catedrală.

Piesa principala a parcului este Mausoleul. Cu o înălțime de 48 metri, a fost realizat în anii 1959-1963, după planurile arhitecților Horia Maicu și Nicolae Cucu, și a fost inaugurat la data de 30 decembrie 1963, pe amplasamentul, infrastructura și, în bună parte, după planurile Memorialului început în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Monumentul, conceput ca o necropolă, este format dintr-o bază cu un volum construit masiv, de forma stelată, placată cu granit negru pe care sunt amplasate cinci arcade zvelte placate cu granit roșu. Baza conține în interior o incintă circulară , căptușită cu plăci din granit roșu, a cărei boltă interioară este ornată cu un mozaic, acoperit cu foiță de aur, adus din Italia. Pentru placările exterioare, granitul roșu și negru a fost importat din Suedia. Rotonda cuprindea criptele a trei reprezentați de seamă ai comunismului din România: dr. Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, dr. C. I. Parhon. La înființare, pe terasa superioară a monumentului, într-o amforă de granit, ardea în permanență o flacără, care simboliza amintirea păstrată celor care au slujit cauza clasei muncitoare.

Parcul Carol găzduiește și două dintre cele mai interesante fântâni din București, anume Fântâna Zodiac, respectiv Fântâna George Grigorie Cantacuzino. Cea din urmă a fost ridicată în anul 1870, la inițiativa primarului de atunci, Gheorghe Grigore Cantacuzino. A fost construită pe locul unei fântâni monumentale din sec.al XVIII-lea, de către mitropolitul Filaret al II-lea. Concepută ca un foișor-palat, din casa apei ieșeau 12 țevi de bronz, deasupra fiecăreia fiind sculptată în relief câte o zodie.

Institutul Astronomic al Academiei Române are sediul de asemenea în Parcul Carol, implicit Casa Bosianu care face parte din institut. Vila Bosianu este puțin cunoscută publicului, însă valoroasă din punct de vedere istoric. Ascunsă printre copacii parcului se află o vilă cu peste 160 ani vechime,  dar din păcate nu este deschisă publicului.

O altă bijuterie de arhitectură, poate chiar mai frumoasă, este sediul Oficiului Național Pentru Cultul Eroilor.A fost inaugurat în 1906, cu ocazia a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, drept castel de apă, dorindu-se o replică a Cetății Poenari a lui Țepeș. Acesta este o adevărată operă de artă, care de asemenea este închis publicului. Poate fi vizitat doar cu anumite ocazii, de maxim 2-3 ori pe an.