Ortodocșii sărbătoresc joi Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, patroni spirituali ai jandarmilor

Biserica Ortodoxă îi sărbătorește joi pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, cei mai cunoscuți în tradiția bisericii, ei fiind totodată și patroni spirituali ai Jandarmeriei Române. 

De fapt, în această zi sunt prăznuiți toți îngerii și arhanghelii, numele sarbătorii fiind Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, a explicat purtătorul de cuvât al Patriarhiei Românbe, părintele consilier Constantin Stoica.

„Sărbătoarea religioasă are conotații deosebite pentru toți jandarmii români, care, asemenea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, cei care luptă în oastea cerească pentru respectarea poruncilor lui Dumnezeu, asigură respectarea legilor oamenilor pe pământ, a adăugat părintele Stoica.

EXCLUSIV Concluzia politică a lui Cîțu: Era optim pentru Nicușor Dan guvern tehnocrat, dar pentru România anticipate/Se reface coaliția, de frica anticipatelor

12:45

Summit NATO Ankara “Groenlanda nu este de vânzare”. Ce le transmite premierul danez lui Donald Trump și aliaților

12:27

Ziua de 8 noiembrie a început a fi prăznuită în Biserică ca sărbătoare a îngerilor, în veacul al cincilea și s-a răspândit repede în tot Răsăritul creștin. Vorbind despre îngeri, Biserica ne învață că sunt duhuri slujitoare, slugi credincioase lui Dumnezeu, trimiși de acesta să fie prieteni și ocrotitori ai oamenilor, a mai spus părintele Stoica.

La început toți îngerii au fost buni și înțelepți. După încercarea la care i-a supus Dumnezeu, înainte de Facerea Lumii, o parte dintre ei, adică cei conduși de Lucifer, s-au răzvrătit.

„Atunci, spune Scriptura, a fost mare război în cer. Mihail și îngerii cei buni au învins, iar cei răi au fost aruncați din cer, devenind demoni. Peste soborul îngerilor buni, Dumnezeu l-a rânduit, pe veci conducator, pe Arhanghelul Mihail”, a mai spus părintele consilier.

Sfantul Arhanghel Mihai înseamnă în limba ebraică, „Cine este ca Dumnezeu?”. El este cel care „striga”: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel care era cu noi: cel ce era lumina, acum întuneric s-a făcut. Cine este ca Dumnezeu?” – și asa s-a întocmit soborul, adică adunarea și unirea tuturor îngerilor. Pe seama sa se pune și călauzirea lui Lot și a familiei acestuia la ieșirea din Sodoma, precum și protecția specială a poporului lui Israel. Îi scoate din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, îl sprijină în luptă pe Ghedeon, îl mustră pe vrăjitorul Valaam și îl eliberează din închisoare pe Sfantul Apostol Petru. Conform Scripturii, toți morții vor ieși din morminte la glasul trâmbiței Sfântului Arhanghel Mihail.

De aceea, Arhanghelul Mihail este considerat căpetenia oștilor cerești-îngerești, acela care, la sfârșitul lumii, va lupta cu diavolul și despre care se spune că nu stă în Rai decât în Vinerea Mare și de Paști, în restul timpului fiind în misiune pe pământ.

Sfântul Arhanghel Gavriil înseamnă în limba ebraică, „bărbat-Dumnezeu”. Numele său conține concentrat vestea că Dumnezeu se va face bărbat, că va asuma firea omenească. Gavriil este arhanghelul bunelor vestiri. El a vestit lui Ioachim și Anei, că o vor avea pe Maria, deși erau bătrâni. De asemenea, Arhanghelul Gavriil a vestit-o pe Fecioara Maria că îl va naște pe Iisus, Gavriil a rostit cel dintâi numele lui Isus Hristos și l-a înștiințat pe Zaharia de nașterea fiului lui, Înaintemergatorului, Ioan Botezătorul, a vestit păstorilor că în Bethelem s-a născut Mesia. Sfântul Gavriil ocrotește fecioarele, mamele și pruncii și duce rugăciunile la Dumnezeu, a adăugat purtătorul de cuvânt.

Drept recunoștintă pentru acești doi îngeri, Biserica ortodoxă a rânduit ca aceștia să fie pictați pe două dintre ușile Sfântului Altar. Unul cu crini în mâna, semn al bunei vestiri, iar celalălt cu o sabie de foc, semn al pazei care i-a fost rânduită la poarta Edenului. În popor se spune că fiecare om are câte un înger păzitor.

În folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat decât Arhanghelul Gavriil. Oamenii spun că el poartă, uneori, cheile raiului, este un înfocat luptator împotriva diavolului și veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună și trăsnește, sau orânduiește singur grindina, cu tunul. El ține și ciuma în frâu, asemănator Sfântului Haralambie.

În trecut, în societatea tradițională bucovineană, Arhanghelii erau sărbătoriți pentru că „ei sunt păzitorii oamenilor de la naștere și până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora”. Arhanghelii, în viziunea populară, asistă și la judecata de apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omenești firești și purifică, prin post, conștiințele.

În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebrați și ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită „turta arieților” (arieții fiind berbecii despărțiți de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate. Această turtă se aruncă în dimineața de 8 noiembrie în târla oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu fata în sus era semn încurajator, de bucurie în randul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu fața în jos era mare supărare în satele și târgurile bucovinene se făceau și se fac și astăzi, de 8 noiembrie, pomeniri și praznice pentru cei morți iar, în biserici, fiecare creștin aprinde câte o lumânare ca să aibă asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă.

„Vara Arhanghelilor” ține o zi. Pe lângă aceasta, între Arhangheli și Crăciun trebuie neapărat să mai fie trei-patru zile senine și calduroase, numite „vara iernii”.

În sâmbăta dinaintea sărbătoririi se fac praznice pentru sufletul morților. Ofrandele date la pomana pentru morți, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc „Moșii de Arhangheli”. Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi „lumina de veci” în lumea de dincolo. Se aprind lumânări atât pentru oamenii în viață, cât și pentru cei dispăruti fără lumânare.