STUDIU. Speranța de viață a crescut în ultimul secol cu peste 40 de ani

Un studiu recent arată că speranța de viață a crescut în ultimul secol cu peste 40 de ani. În aceste condiții, cercetătorii sunt tentați să spună că vârsta de 72 de ani de acum poate fi echivalată cu cea de 30 la nivelul anului 1900.

Potrivit oamenilor de știință de la Institutul de cercetări demografice Max Planck din Rostock, Germania, progresele în ceea ce privește scăderea probabilității de deces, indiferent de vârstă, au fost atât de rapide după 1900, încât speranța de viață a crescut mai repede decât în cei circa 200.000 de ani anteriori, socotind de la începuturile evoluției omului modern din speciile hominide.

Pe de altă parte, acest ritm rapid de creștere a speranței de viață lasă economiile industrializate nepregătite în fața costurilor presupuse de asigurarea veniturilor după retragerea din activitate pentru atât de mulți oameni și un timp atât de îndelungat, menționează sursele, notează Agerpres.

ACTUALITATE Luptătorul Alexandru Stoica, despre începuturile sale în rugby: „Am jucat toate posturile”

12:30

AUTO Rovinieta 2026. Cât va costa rovinieta de la 1 iulie 2026. Noile tarife în funcție de norma EURO

12:17

Studiul, publicat în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States, a analizat bărbați din Suedia și Japonia, două țări unde astăzi speranța de viață este printre cele mai ridicate din lume. Cercetătorii au conchis că speranța de viață la nivelul anului 1800 era comparabilă mai degrabă cu aceea a vânătorilor și culegătorilor de la începuturile omenirii, decât cu speranța de viață a adulților din zilele noastre. Mai exact, estimează cercetătorii, acei oameni primitivi, la vârsta de 30 de ani, erau expuși unui risc de deces similar unui bărbat suedez sau japonez din ziua de azi la vârsta de 72 de ani.

În același timp, oamenii de știință implicați în studiu notează că nu se știe care ar putea fi de fapt limita superioară a speranței de viață. ‘Cât de mult putem prelungi viața? Pur și simplu nu știm’, a punctat Oskar Burger, conducătorul studiului.

Demersul cercetătorilor germani nu a urmărit să stabilească în ce măsură prelungirea vieții umane este morală sau dezirabilă sau dacă s-ar putea realiza fără ca toate facultățile necesare omului pentru a se bucura de acești ani în plus să aibă de suferit.

Oskar Burger a mai subliniat că această creștere foarte rapidă a speranței de viață a coincis cu inventarea antibioticelor și vaccinurilor, cu vasta îmbunătățire a eficienței agricole, care a asigurat accesul la hrană pentru un număr mult mai mare de oameni, și cu dezvoltarea pe scară largă a sistemelor de aprovizionare cu apă potabilă.