Viața nord-coreenilor se desfășoară între propagandă și complot american. „Suntem tot timpul în război”

Amenințările cu un război „termonuclear” proferate de Phenian pot părea absurde sau exagerate, dar ele sunt destinate în primul rând populației nord-coreene, care trăiește continuu cu teama unui atac din partea Statelor Unite, subliniază analiști, relatează AFP.

Pentru a fi remarcată în străinătate, este necesar ca retorica belicoasă a Coreei de Nord să atingă un anumite nivel. Nord-coreenii cresc pe fondul unei propagande zilnice, potrivit căreia Coreea de Nord este înconjurată de inamici, conduși de Statele Unite, care complotează pentru a invada această națiune a cărei locuitori aparțin unei rase pure.

„Un membru al Consiliului de Securitate de la Casa Albă știe bine că este absurd, dar tânărul care urmărește televiziunea, la Phenian, își încurajează fără îndoială țara cu voce tare”, declară Daniel Pinkston, analist la Centrul de studii International Crisis Group.

EVENIMENT Imagini surprinzătoare de la Mamaia. O femeie face baie în mare și stă la plajă, chiar dacă afară sunt 8 grade

17:24

EXTERNE Peste 900 de morți și un milion de strămutați: Inundațiile catastrofale din Indonezia sunt amplificate de defrișări și schimbări climatice

16:58

Lipsurile alimentare sunt cauzate de sancțiuni injuste ce vizează slăbirea Nordului. Prin urmare, Coreea de Nord trebuie să își aloce resursele apărării naționale, pentru asaltul final, care se poate produce oricând, repetă neobosit această îndoctrinare.

„Regimul nu mai poate însufleți populația cu o viziune credibilă sau coerentă a viitorului socialist. Prin urmare, ea încearcă să se bazeze pe toată forța sa de muncă (…) o forță auxiliară pentru armată”, apreciază B. R. Myers, expert în propaganda nord-coreeană pentru New York Times.

„Locurile de muncă sunt «câmpuri de luptă», iar orice activitate consolidează țara pentru victoria finală a unificării” peninsulei, adaugă cercetătorul de la Universitatea Dongseo din Busan (sud).

Relatări ale unor nord-coreeni trecuți în Sud subliniază că viața profesională se desfășoară într-un context marțial și de război. „Suntem tot timpul în război, tot anul”, declară Oj Ji-Heon, care a fugit din Coreea de Nord în 2010.

„Primăvara era «războiul pentru cultura orezului», vara «războiul pentru plivit », toamna «războiul pentru recoltă», iar iarna «războiul pentru pescuit»”, declară ea pentru site-ul New Focus International, administrat de către transfugi. „Fiecare anotimp aduce câte un nou inamic de cucerit”, adaugă ea.

Cu o asemenea condiționare, tiradele regimului care promite apocalipsa pentru Statele Unite și Coreea de Sud nu sunt puse la îndoială niciodată de către populația nord-coreeană.

Manifestări extreme de bucurie sau tristețe exprimate de mulțime în timpul marilor reuniuni uimesc telespectatorii străini. Ele sunt în mod sigur orchestrate de regim, dar aceasta nu înseamnă că participanții nu le cred.

Regimul stăpânește arta de a trezi emoții naționaliste în timpul unor vestivități, ca cele comemorând moartea ceor doi lideri. La 15 aprilie, țara va sărbători nașterea fondatorului națiunii, Kim Il-Sung, bunicul liderului actual.

„Nord-coreeanul de mijloc crede mai mult sau mai puțin realitatea așa cum îi este prezentată de către Guvern”, subliniază Andrei Lankov, profesor la Universitatea Koomkin din Seul. „Chiar și cei sceptici sunt extrem de mândri de țara lor, gândind că sunt victimele unui complot american și că se află sub amenințarea iminentă a unui atac”, adaugă el.

Pentru a menține această mentalitate de asediu, elita nord-coreeană se sprijină pe îndoctrinare și un control foarte strict al informației.

Noile tehnologii – telefoane mobile sau MP3 player-ele introduse prin contrabandă din China – au ajutat puțin la slăbirea strânsorii, dar nord-coreenii trăiesc în continuare într-una dintre cele mai izolate societăți din lume.

„Este ușor de «citit» propaganda nord-coreeană, la un anumit nivel, ca o paranoia de masă. Dar nord-coreenii nu sunt nici paranoici, nici plini de iluzii. Ei doar nu au acces la o realitate care le-ar permite să pună la îndoială declarațiile pe care (regimul) li le servește”, apreciază Andrei Lankov.