Paul Goma a primit din nou cetățenia Republicii Moldova

Paul Goma a primit din nou cetățenia Republicii Moldova, iar, în vara acestui an, scriitorul și disidentul politic în vârstă de 77 de ani, care locuiește în prezent la Paris, se va stabili la Chișinău, unde va conduce Centrul de studiu al comunismului din Basarabia și Bucovina, informează protv.md.

Centrul va fi creat de Uniunea Scriitorilor de la Chișinău. Potrivit președintelui uniunii, Arcadie Suceveanu, urmează să fie găsit un sediu pentru viitorul Centru de studiu al comunismului și un apartament pentru Paul Goma și familia sa.

Anunțul potrivit căruia Paul Goma a primit din nou cetățenia Republicii Moldova a fost făcut joi, de membrii Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova Andrei Țurcanu și Emilian Galaicu-Păun, potrivit radiochisinau.md.

EDUCAȚIE Elevii din România petrec mai puțin timp la școală și au vacanțe mai lungi față de copiii din alte state. Ce arată un raport

23:53

ENERGIE România a importat mai multă energie decât a produs. Aproape 3.400 MW, sâmbătă seară. Sistemul energetic se apropie de limite

23:07

În ianuarie, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova a decis să îl propună pe Paul Goma la premiul Nobel pentru literatură, aceasta fiind prima dată când a fost făcută publică o informație privind propunerea oficială a unui scriitor de origine basarabeană pentru acordarea acestei distincții.

Scriitorul Paul Goma trăiește în prezent la Paris, unde a ajuns împreună cu familia în 1977, având statut de refugiat politic. Relațiile sale cu statul român au fost tot timpul deosebit de reci. În timpul comunismului, scriitorul a avut probleme cu Securitatea, iar, după publicarea, în 1997, a incomodului său „Jurnal”, Paul Goma a fost hărțuit și marginalizat de elitele românești ale momentului pentru că „prea critica pe toată lumea”. În 1980, scriitorul a refuzat cetățenia franceză, considerând că este prea târziu pentru aceasta, iar, timp de mai mulți ani, Goma s-a declarat apatrid.

În 1977, o scrisoare deschisă prin care Paul Goma cerea respectarea drepturilor omului în România a fost citită la Radio România Liberă, rezultatul fiind excluderea lui din Uniunea Scriitorilor din România (USR).

Scriitorului i-a fost reconfirmată calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România în noiembrie 2011. Într-o ședință din octombrie 2012, Uniunea Scriitorilor din România a decis acordarea unor indemnizații de merit în valoare de 1.608 lei, lunar, unor scriitori români, printre care și scriitorului și disidentului Paul Goma, a anunțat la momentul respectiv Varujan Vosganian, vicepreședintele USR, pe blogul personal.

Unul dintre cei mai cunoscuți disidenți din timpul României comuniste și unul dintre cei mai cunoscuți scriitori postbelici, Paul Goma s-a născut în Basarabia, pe 2 octombrie 1935. Odată cu cedarea Basarabiei fostei URSS, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.

În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate și reținut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate școlile din țară, deoarece susținuse în școală cauza unor persoane anchetate și arestate sub acuzația de anticomunism. A reușit totuși să se înscrie la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953. În 1954 a susținut simultan examene de admitere la Universitatea din București, la filologie română, și la Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”. A reușit la amândouă, dar a ales institutul. Din toamna anului 1955, a avut dispute la seminarii și cursuri cu profesorii Radu Florian, Tamara Gane, Mihai Gafița, Toma George Maiorescu, Mihail Novicov, urmând ca în iunie 1956 să fie „judecat” de rectoratul universității. A apărut pentru prima dată „cazul Goma”. După înfrângerea revoluției maghiare din 1956 de trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiași an, Paul Goma și-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM.

A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de „tentativă de organizare de manifestație ostilă”. În martie 1957, el a fost condamnat la doi ani de închisoare corecțională, pe care i-a executat la închisorile Jilava și Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan, la Lătești, azi Bordușani, din județul Ialomița, unde a rămas până în 1964.

În martie 1977, a reușit să publice în revista România literară un scurt articol, „Pământ de flori”, în care se referea la urmările dezastruosului cutremur de pământ din 4 martie 1977.

În 1977, Goma a reușit să trimită la postul Radio Europa Liberă o scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului în țară. Scrisoarea a fost difuzată de postul de radio. În consecință, a fost permanent urmărit, apoi arestat și bătut de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident și repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat și condamnat fără a stârni proteste în străinătate.

Pe 20 noiembrie 1977, Goma, împreună cu soția și copilul, au fost decăzuți din calitatea de cetățeni români și expulzați în Franța. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a lui Nicolae Ceaușescu. A sprijinit înființarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność. Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, el a fost ținta unui atac cu colet-capcană și a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la București.

Printre cărțile lui Goma se numără „Jurnal de apocrif” (1999), „Garda inversă” (1997) și „Basarabia” (2002).