Numărul cuplurilor care doresc să adopte este mai mic decât numărul copiilor adoptabili

Numărul cuplurilor care doresc să adopte este mai mic decât al copiilor declarați adoptabili, Oficiul Român pentru Adopții vrând să dedice o zi din an adopției, ca prilej de reflecție pentru întreaga societate privind viitorul copiilor care nu se bucură de ocrotire părintească.

Președintele Oficiului Român pentru Adopții, Bogdan Panait, a declarat, miercuri, că inițiativa legislativă de instituire a Zilei Naționale pentru Adopție, în 2 iunie, se află în circuit procedural parlamentar de adoptare.

Panait a precizat că în Statele Unite ale Americii există deja o zi a adopției și ar vrea ca și România să aibă o zi din an în care să supună dezbaterii acest subiect.

FLASH NEWS UE își lărgește granițele. Comisia Europeană pregătește „foi de parcurs speciale“ pentru aderarea mai rapidă a Republicii Moldova și Ucrainei la UE

12:56

BILANȚ România vrea să devină „pilon de reziliență” în regiune. Declarația Oanei Țoiu după reuniunile ONU

12:47

„Aș vrea ca adopția să nu mai fie un eveniment, ci ceva normal”, a spus președintele ORA, precizând că în ultimul an numărul familiilor care solicită să adopte un copil este mai mic decât numărul copiilor care au fost declarați adoptabili, în prezent fiind aproximativ 1.400 de familii și 1.600 de copii care pot intra într-o familie nouă.

Președintele ORA a recunoscut că cei mai mulți copii din sistem au vârste mari, ceea ce îi face greu adoptabili, pentru că familiile de români vor copii care să aibă până în șase ani.

Ramona Popa, consilier în cadrul ORA, a precizat că 90 la sută dintre cuplurile care doresc să adopte sunt infertile și acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care multe se plâng de procedura prea greoaie a adopției. În opinia ei, faptul că aceste cupluri au așteptat un număr de ani pentru a avea propriul copil, le face ca atunci când optează pentru adopție să vină cu așteptări foarte mari și să nu mai aibă răbdare. Ea a explicat că sunt țări în care procesul de adopție durează și patru ani, pe când în România durata medie este de 1,5 – doi ani.

Consilierul din cadrul ORA a mai spus că instituția are ca obiectiv mărirea numărului de copii adoptabili, fără a susține plasamentul în interesul adopției, deoarece această măsură împiedică încercarea de a integra copilul în familia naturală.

Președintele Federației Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), Bogdan Simion, a declarat că s-a întrebat dacă este necesară instituirea unei zile naționale a adopției, iar răspunsul ar fi afirmativ, în condițiile în care acest lucru ar ajuta la promovarea adopției.

„Dacă numărul de adopții se va înmulți, atunci Oficiul Român pentru Adopții, ca parte a Ministerului Muncii, va trebui să își asume o serie de activități, și mă refer aici la educația civică. Mai mult de 90 la sută din cuplurile care adoptă copii în România sunt infertile, cu alte cuvinte sunt cupluri care nu pot avea un copil și cu alte cuvinte adopția este, hai să zicem, un surogat. Adopția ar trebui să fie mult mai mult decât înlocuirea unui posibil copil, ar trebui să aibă și alte funcții sociale”, a precizat președintele FONPC.

El a mai spus că un studiu pe care Fundația SERA România îl administrează alături de Universitatea Harvard arată că orice fel de instituționalizare a copilului în primele 18 luni, dacă durează mai mult de șase luni, produce schimbări ireversibile în creierul copilului, adică sunt afectate arii cerebrale extrem de importante și acel copil va avea probleme și la vârsta adultă.

În acest context, Bogdan Simion a amintit că există două mari direcții ale sistemului actual de protecție, respectiv reintegrarea în familia naturală sau adopția.

„Cred însă, dacă analizăm cifrele și dacă analizăm situațiile copiilor care există în sistemul de protecție a copilului, că sunt foarte mulți copii care stau foarte multă vreme în sistem. Acești copii care stau foarte mult în sistem riscă să ajungă la o vârstă la care ei nu mai sunt atractivi pentru adopție. Orice copil care depășește șase ani, dacă are și niște mici probleme de sănătate, ajunge să fie greu adoptabil. Dacă are doar aceste șanse, de reintegrare în familie sau adopție, cred că la un moment dat statul ar trebui să înceapă să gândească ceea ce alte state au făcut deja, respectiv să-și asume responsabilitatea pentru acești copii”, a mai spus Simion.

El a dat ca exemplu statul francez, care și-a asumat responsabilitatea copiilor ce nu pot fi reintegrați în familie și nici adoptați, în sensul că „a devenit mamă și tată pentru acei copii care nu se pot duce spre niciuna dintre cele două responsabilități”.