Isărescu: Clauzele abuzive sunt parte a contractelor semnate de clienți, trebuie să și le asume

Clauzele abuzive reclamate de debitorii băncilor sunt cuprinse în contracte pe care clienții le-au semnat și pe care trebuie să și le asume, susține guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, care a reluat totodată ideea că atât stabilitatea sistemului financiar-bancar, cât și deponenții trebuie protejați, scrie Mediafax.

„Clauzele abuzive sau neabuzive sunt contracte pe care le-au semnat oamenii care au luat credite. Tot într-un stat de drept, când semnezi ceva îți asumi. Faptul că nu am înțeles, nu am știut cum e cu riscul valutar este, să spunem, un argument”, a afirmat Isărescu într-o conferință de presă.

El opinează că nu este de glumit cu depunerile pe care nouă milioane de români le au în sistemul bancar, reprezentând aproape jumătate din valoare PIB-ului.

„Băncile dau cu împrumut nu banii lor, ci banii deponenților. Băncile nu depun banii din depozite într-un seif de unde să îi scoată și cu dobândă, ci împrumută cu mai multă sau mai puțină abilitate clienților. Așa funcționează băncile”, a spus Isărescu.

Guvernatorul a amintit ca în România sunt puține credite în franci elvețieni și că situația României nu se compară cu cea a Ungariei.

„Eu bănuiesc, nu bănuiesc aiurea, persoane care în urmă cu câțiva ani stăteau ca o ciocănitoare, ne băteau la cap, ce avem cu creditarea în valută, de ce apărem de fiecare dată la televizor sau în presă și avertizăm asupra creditării în valută acum vin să ne vorbească despre clauze abuzive. Vezi, Doamne, sunt persoane care n-au știut ce riscuri își asumă când au luat un credit în franci elvețieni”, a afirmat Isărescu.

El a reiterat ideea că se caută un echilibru între deponenți și debitori pentru că există o relație între aceste două categorii, fiind puse „față în față” în bilanțul băncilor.

Guvernatorul spune că tot clienții pun presiune pe clauzele abuzive, deși le reclamă, când vor să acceseze credite în valută, cu toate că acestea sunt deocamdată mai ieftine decât cele în lei.

„Suntem într-o situație kafkiană, sunt clauze abuzive, dar vrem credite în valută. Creditul în valută are un cost vizibil și unul ascuns, incert, care atunci când apare declanșează clauze abuzive. La costul vizibil al creditului în valută trebuie adăugat costul invizibil al cursului valutar”, a arătat Isărescu.

Guvernatorul a anunțat că banca centrală va organiza în luna septembrie un seminar pe tema clauzelor abuzive, unde speră că se va discuta „mai puțin aprins pe o temă care nici nu îmi dau seama de ce s-a aprins”.

Șeful misiunii FMI în România, Andrea Schaechter, a declarat săptămâna trecută că măsura prin care clauzele abuzive ale creditelor bancare ar urma să fie denunțate în instanță și eliminate din contracte poate submina sistemul financiar, afectând milioane de deponenți, astfel că trebuie găsit un echilibru între protecția debitorilor și stabilitatea sectorului.

Isărescu anunța la începutul lunii iulie că studiul realizat de banca centrală privind clauzele abuzive din contractele băncilor relevă un „impact major” asupra sistemului bancar și a deponenților, considerând că aceștia din urmă trebuie să fie protejați în locul debitorilor care dau în judecată băncile.

În luna iunie BNR a transmis Guvernului studiul de impact din care rezultă că băncile au calculat pierderi de circa 5 miliarde lei (peste 1,1 miliarde euro) din introducerea proceselor colective privind clauzele abuzive practicate în contractele de creditare din relația cu populația.

Posibilitatea denunțării clauzelor abuzive din contractele de prestări servicii, inclusiv credite bancare, care trebuia aplicată din luna iulie, a fost din nou amânată de către autorități, de data aceasta până în luna octombrie, după ce Guvernul a fost informat că băncile ar pierde peste 1 miliarde de euro.

Amânarea a fost operată de această dată în Parlament, de către deputați, la votarea proiectului de lege pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă.

La începutul acestui an, Guvernul a decis, prin ordonanță de urgență aprobată în ultima zi înaintea vacanței parlamentare, când mai putea emite astfel de ordonanțe, ca articolul din Codul de procedură civilă care oferă posibilitatea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) sau asociațiilor de protecție a consumatorilor să denunțe în instanță clauzele abuzive și să le elimine din toate contractele de prestări servicii, inclusiv credite bancare, să fie amânat până la 1 iulie 2013.

Amânarea a intervenit la solicitarea expresă a misiunii Fondului Monetar Internațional, care a motivat că nu există un studiu de impact asupra sistemului bancar. O astfel de condiționalitate a mai fost introdusă în scrisorile de intenție din anul 2010, când experții internaționali au cerut modificarea OUG 50/2010, care obliga băncile la transparentizarea costurilor din contractele de creditare.

În ambele situații, BNR s-a opus inițiativelor legislative și a făcut lobby pe lângă Guvern și FMI pentru a nu valida acte normative care ar aduce pierderi în sistemul bancar, motivând că ar putea fi pusă în pericol stabilitatea financiară.

Miza proceselor colective rezidă în faptul că băncile vor fi obligate, odată cu introducerea în noul Cod Civil a acestui tip de procese, să modifice în toate contractele de creditare clauzele care ar fi considerate abuzive de instanțe printr-un astfel de litigiu.

Simularea BNR a avut în vedere toate clauzele care ar putea fi declarate abuzive de instanțele de judecată, inclusiv în condițiile în care contractele de credit ar fi considerate adeziuni, deci nu înțelegeri negociate. Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori prevede că pot fi declarate abuzive clauzele pentru care nu se dovedește negocierea.

Instituțiile de credit, sprijinite de BNR, susțin că procesele colective împotriva băncilor privind clauzele abuzive din contractele de creditare ar putea să aibă cale de atac la Înalta Curte de Justiție și Casație, ca o excepție de la lege, pentru că deciziile în astfel de spețe privesc o masă largă de populație.

Potrivit Codului Civil, aceste procese ar urma să aibă ca primă instanță Tribunalul, iar sentința definitivă să fie pronunțată de Curțile de Apel.
În cazul în care Guvernul ar accepta să legifereze o excepție în acest sens, prevederea nu ar putea viza doar băncile, ci toate procesele între consumatori și furnizori, pentru a nu se crea discriminare. O astfel de măsură ar putea aduce la Înalta Curte de Casație și Justiție mii de procese între populație și furnizori de electricitate, telefonie, sau apă și canalizare.