EXCLUSIV. Parchetul General începe audierile în dosarul torționarului ALEXANDRU VIȘINESCU

Procurorii Parchetului General încep audierile in dosarul torționarului Alexandru Vișinescu, fostul comandant al închisorii politice de la Râmnicu Sărat. Pe numele lui Alexandru Vișinescu, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Românesc a depus o sesizare penală în care fostul torționar este acuzat de omor deosebit de grav. Parchetul General a preluat dosarul, iar ancheta se află în faza cercetărilor preliminare. Procurorii au decis ca în prima fază să fie audiat Valentin Cristea, singurului deținut politic în viață care a fost închis la Râmnicu Sărat și a fost martorul activității lui Alexandru Vișinescu.

Valentin Cristea a precizat pentru gândul că a fost contactat de procurorii Parchetului General care l-au anunțat că în zilele următoare ar urma să fie audiat în legătură cu dosarul torționarului Vișinescu. Gândul, în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, a publicat, în cadrul unui proiect media în premieră pentru România, profilul complet al torționarului Alexandru Vișinescu. Printre victimele care i se impută lui Vișinescu este și fostul lider țărănist Ion Mihalache, care a decedat la Râmnicu Sărat în urma torturilor aplicate de fostul comandant, acum un pensionar fericit și liniștit.

Dintre miile de deținuți ai temniței comuniste de la Râmnicu Sărat, astăzi mai sunt în viață doar doi: Valentin Cristea, condamnat la 7 ani de închisoare pentru că a divulgat informații secrete „Comitetului III de rezistență” din Câmpina, și Constantin Copoiu, un simplu condamnat de drept comun. Vecin de celulă cu regretații Corneliu Coposu, Ion Mihalache, Ion Diaconescu și Jenică Arnăutu, bătrânul Valentin Cristea își amintește cu claritate regimul de teroare al închisorii conduse de torționarul Alexandru Vișinescu. Bolnav și cu o pensie mică, Valentin Cristea a povestit într-un interviu pentru gândul cum erau tratați deținuții politici de la Râmnicu Sărat.

Cu ochii podidiți de lacrimi, Valentin Cristea povestește cum a fost exterminat Jenică Arnăutu. „El suferea de ulcer și a cerut să nu i se mai pună sare în mâncare, dar conducerea penitenciarului a refuzat. A intrat în greva foamei. Asta era în 1959″, spune Valentin Cristea. După un anumit număr de zile de greva a foamei, comandatul Vișinescu a dispus ca Arnăutu să fie supus unui regim de alimentație forțată. „Veneau doi gardieni și un sanitar, îi băgau un furtun pe gât și îi dădeau un lichid nutritiv. După 40 de zile de greva foamei, a murit. A murit acolo lângă mine”, spune Valentin Cristea cu ochii în lacrimi.

După ce IICCMER a depus sesizarea la Parchet pe numele lui Vișinescu gândul a vorbit din nou cu Valentin Cristea. „Toți cei care au comis acte de brutalitate împotriva semenilor lor, că oameni eram și noi, sigur că ar merita măcar o admonestare publică dacă nu o condamnare”, ne-a spus Cristea. Fără ranchiună sau ură față de fostul torționar, Valentin Cristea spune că justiția, procurorii și judecătorii trebuie să decidă soarta fostului comandant. „Anul acesta se împlinesc 50 de ani de când am ieșit din închisoare. Eu nu sunt răzbunător. Soarta lui Vișinescu trebuie să fie decisă de societate. Sigur că acolo (la Râmnicu Sărat n.red) s-au comis abuzuri și cu Mihalache, și cu Arnăutu. A mai fost un caz, o persoană care își ispășise pedeapsa, dar nu i-au dat drumul. A declarat greva foamei și a murit acolo. Nu știu cine era pentru că nu aveam voie să știm”, a relatat Valentin Cristea

După ’89, la fel ca mulți disidenți politici, nici Valentin Cristea nu a căutat răzbunarea. S-a retras în lectură și în muzică, dovadă fiind și biblioteca consistentă de care este foarte mândru. „Pentru mine, după ’89, m-am bucurat că s-a terminat. M-a satisfăcut că în ’89 a căzut această formă de guvernământ odioasă. Pentru mine, acum, la vârsta asta, fiecare zi pe care o trăiesc este un cadou”, a declarat Valentin Cristea

Cine este Alexandru Vișinescu

Alexandru Vișinescu a fost comandant al Penintenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 și până la desființarea închisorii, în 1963, fiind și ultimul comandant al închisorii în care a sfârșit, în urma torturilor, Ion Mihalache.

Alexandru Vișinescu, care acum trece drept un bătrânel jovial, a intrat în istorie cu mult înainte de episodul Râmnicu Sărat. „Faptele lui Alexandru Vișinescu pot fi încadrate în infracțiunea de omor deosebit de grav, săvârșit prin cruzimi și asupra mai multor persoane, prevăzută de art. 176 alin. 1 lit. a și b din Codul Penal Român”, se arată în sesizarea penală înaintată de IICCMER către Parchetul General.

CITEȘTE PROFILUL COMPLET AL TORȚIONARULUI ALEXANDRU VIȘINESCU

Cu toate că au trecut 50 de ani de la faptele de care este acuzat Vișinescu, juriștii IICCMER susțin că termenul de prescripție al infracțiunilor nu poate fi luat în considerare. Potrivit sesizării, autoritățile comuniste au împiedicat cercetarea și trimiterea în judecată a torționarilor precum Alexandru Vișinescu, astfel că, din punct de vedere legal, el încă poate fi tras la răspundere pentru infracțiunile de omor deosebit de grav.

Mărturiile despre torturarea deținuților politici de la Râmnicu Sărat au fost făcute publice de către câțiva dintre supraviețuitorii acestei închisori. Alexandru Vișinescu este acuzat de asasinarea lui Ion Mihalache. Ion-Ovidiu Borcea, lider al PNȚ și deținut politic la Râmnicu Sărat, l-a acuzat public pe Vișinescu de moartea lui Mihalache. Într-un interviu consemnat de Cicerone Ionițoiu, Ion-Ovidiu Borcea spune cu subiect și predicat că fostul comandat al penitenciarului este vinovat de moartea dizidentului Mihalache.

CITEȘTE AICI CUM ÎȘI PEDEPSEA VIȘINESCU VICTIMELE: ION MIHALACHE ERA ABONAT LA BĂTĂILE TORȚIONARULUI

Condițiile inumane de la Râmnicu Sărat au fost povestite în detaliu de către Ion Diaconescu, unul dintre ultimii seniori ai PNȚ, stins din viață în 2011. Într-un interviu acordat lui Cosmin Budeancă, cercetător în cadrul IICCMER, Ion Diaconescu a rezumat astfel condițiile de detenție de la Râmnicu Sărat: „Bătăi și terorizări fizice, care – la fel frigul și foamea – au fost generale. Bătăile erau pe categorii, pă… și nu permanente, să-nțelege. Apoi, izolarea. Izolarea fantastică – să trăiești ca-ntr-un mormânt. Și mai a fost și promiscuitatea, care… mă rog, este reprezentată prin acele tinete care stăteau în mijlocul celulelor și-așa mai departe.”