Regizorul Patrice Chéreau, un maestru al scenei europene, a murit la vârsta de 68 de ani

Regizorul francez Patrice Chéreau, un maestru al scenei europene de peste 40 de ani, a murit luni, la Paris, la vârsta de 68 de ani, informează AFP.

Numeroase personalități din lumea teatrului și a filmului și-au exprimat regretul față de moartea lui Chéreau, pe care l-au descris ca fiind „un foarte mare cineast, pe lângă un mare regizor de teatru și de operă”, dar și „un om magnific”.

„A avut o vitalitate extraordinară până la sfârșit”, a declarat Elisabeth Tanner, directoare Artmedia, agenția artistică care îl reprezenta, confirmând decesul artistului.

ULTIMA ORĂ Nicușor Dan: Nu văd în acest moment un risc de retrogradare a României la categoria junk. Cifrele sunt mai bune decât am prognozat

15:47

VIDEO EXCLUSIV Victor Negrescu, la Health EU Summit: The Future of European Health Policies: Sănătatea trebuie să rămână o prioritate europeană. Propunem 20 de miliarde de euro pentru investiții în acest domeniu

15:42

Ultimul spectacol pe care Patrice Chéreau l-a pus în scenă, „Elektra”, de Richard Strauss, a fost ovaționat în iulie la festivalul liric Aix-en-Provence.

Patrice Chéreau era cunoscut pentru exigența sa și capacitatea lui de muncă. Avea un fel special de a-i ghida pe actori, dar și o intuiție nativă și o înțelegere pătrunzătoare a operelor pe care le-a regizat.

Anunțul morții sale a generat un val de emoție și de omagii în Franța.

Președintele francez François Hollande a spus că Patrice Chéreau a fost „unul dintre cei mai mari artiști francezi”, care a reprezentat „mândria” Franței „peste tot în lume”.

Directorul Operei din Paris, Nicolas Joel, care a fost asistentul său la producția „Ring”, de Richard Wagner, la Bayreuth, în 1976, s-a declarat bulversat de moartea artistului.

Olivier Py, care a spus că a fost „foarte mult sprijinit de Patrice Chéreau” după ce a fost concediat din conducerea teatrului parizian Odéon în martie 2011, a spus că simte în aceste momente „o tristețe uriașă”.

„Era un regizor cu o mare cultură și de o extremă delicatețe, traversată de o nelinite, chiar după tot ceea ce făcuse. Am adorat filmele sale, pe care le-am văzut în adolescență, trebuie să spun că era și un foarte mare cineast, pe lângă faptul că era un regizor de teatru și de operă”, a adăugat el.

„Odată cu Patrice Chéreau dispare unul dintre cei mai mari artiști ai noștri și o parte din noi înșine. Ne-am construit cu fiecare dintre filmele sale, spectacolele sale de teatru, operele sale”, a declarat ministrul francez al Culturii, Aurélie Filippetii. „Era un om magnific, generos, exigent cu talentul său și cu valorile pe care le întruchipa”, a mai spus aceasta.

„Un maestru a tăcut”, a declarat într-un mesaj postat pe Twitter președintele Festivalului de Film de la Cannes, Gilles Jacob. „Patrice Chéreau a intrat în Panteonul celest al teatrului. Moartea lui, ca aceea a lui (Marcello) Mastroiani, este un sfârșit de lume”, a scris, tot pe Twitter, Patrick Sommier, directorul Casei de cultură din Paris.

Bertrand Delanoë, primarul din Paris, a salutat într-un comunicat „un artist excepțional, înzestrat cu o imaginație și o viziune prodigioase”.

Jack Lang, președintele Institutului lumii arabe din Paris și fost ministru al Culturii, evoca la rândul său „un talent surprinzător, strălucitor”. Patrice Chéreau „era un descoperitor al unor autori excepționali”, precum Bernard-Marie Koltès, a adăugat Jack Lang.

Întâlnirea cu Koltès l-a bulversat: din 1982 până în 1990, Patrice Chéreau a pus în scenă piesele acestuia („Combat de nègres et de chiens”, „Dans la solitude des champs de coton”) la Teatrul Amandiers din Nanterre, alături de alte piese de teatru scrise de Jean Genet și Heiner Muller.

În domeniul operei, în care „Tetralogia” de Richard Wagner, regizată cu Pierre Boulez cu ocazia celei de-a 100-a aniversări a Festivalului Bayreuth, din 1976, l-a făcut să devină celebru pe plan mondial, a colaborat cu Daniel Barenboim („Wozzeck”, de Alban Berg, în 1992, și „Tristan și Isolda”, de Richard Wagner, în 2007), cu Daniel Harding („Cosi fan tutte”, de Mozart, 2005) și cu Pierre Boulez (după „Lulu”, de Alban Berg în 1979, „Din casa morților”, de eoÅ¡ Janáček, în 2007).

În cinema, a regizat 18 lungmetraje, dintre care se remarcă spectaculosul „La Reine Margot” (1994), premiat la Cannes, unde a prezidat juriul festivalului în 2003, dar și „Intimité”, film recompensat cu Ursul de Aur la Berlin în 2001.