BRUXELLIST. Cristian Preda: „Visul intelectualului român este să fie ambasador la Paris, eu am refuzat de două ori”

La aproape 15 ani de când a făcut pasul, Cristian Preda, acum la 48 de ani, recunoaște că politica este pentru el „o povară permanentă”.„Dar am decis să port această greutate”, adaugă imediat. Iar unul dintre șocurile pe care le-a avut în acești ani și care îl „frapează și azi” este „nivelul fosrte scăzut de educație. „Media de educație a politicienilor e semnificativ sub nivelul mediu, ceea ce nu se întâmplă în principiu decât în partidele comuniste”, spune el.

Cristian Preda este unul dintre cei cinci eurocandidați care participă la BRUXELLIST, o campanie marca Gândul și primul reality show politic din spațiul public românesc.

URMĂREȘTE AICI BRUXELLIST PRIMUL REALITY SHOW POLITIC DIN ROMÂNIA

VOTEAZĂ-ȚI AICI FAVORITUL PE BRUXELLIST

„Lumea e nedreaptă cu Emil Constantinescu”

Povestește zâmbind că a intrat în politică „de două ori”. Prima dată, la chemarea lui Emil Constantinescu, pe care îl știa din anii `80, când împrumuta cărți de la el, și despre care crede că „lumea e nedreaptă” în ceea ce-l privește. „Emil Constantinescu a fost un om de curaj”, spune Preda, amintind de felul în care fostul președinte a acționat în timpul războiului din fosta Iugoslavie, dar și de deschiderea negocierilor României cu Uniunea Europeană.

L-a chemat la Cotroceni, să i se alăture ca și consilier, în zilele ultimei mineriade, din 1999, când ortacii își pregăteau asaltul spre Pitești. „În ianuarie 1999, în noaptea cu pricina a făcut apel la membrii GDS și am petrecut ore bune discutând despre situația de fapt, despre cum s-a ajuns la asta”, povestește Preda, pe care 1 martie 1999 l-a găsit instalat la Palatul Cotroceni.

„După doi ani am zis, gata, mi-a ajuns, nu voi mai face niciodată politică”, și-aduce aminte el, care însă nu a rezistat tentației decât până în 2005, când, la vremea aceea ministru de Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, i-a propus să i se alăture cu misiunea de a organiza Summitul Francofoniei de la București. „Unul din punctele mele slabe este francofonia, călcâiul lui Ahile”, își explică reîntoarcerea în politică Cristian Preda.

A acceptat provocarea și un an de zile s-a ocupat de organizarea conferinței, chiar dacă asta nu a implicat doar chestiuni „diplomatice”. „M-am ocupat de la traseul modificat al troleibuzelor din București – mă întâlneam cu Videanu(primarul general la acea vreme-n.n.) să discut despre asta – la numărul de scaune care trebuiau cumpărate la Parlament potrivit unui model pe care îl indicase organizația internatională a francofoniei”, povestește Preda.

În final, „a fost foarte bine, am avut cuvinte de laudă, am fost flatat, dar nu vreau să mă laud”, spune el, susținând că reuniunea francofoniei a fost semnalul pentru organizarea summit-ului NATO de la București câțiva ani mai târziu. Totuși, admite că i s-a propus și o recompensă.

„M-a mai lăudat Călin Popescu Tăriceanu care a vrut să mă trimită ambasador la Paris, i-am zis „Domnul Tăriceanu, nu-i pentru mine ambasador”. Și Doru Baconschi, care e colegul meu acum în PMP, mi-a propus să merg ambasador la Paris, am deja două propuneri refuzate. Știu că acesta este visul intelectualului român să fie ambasador la Paris, eu am refuzat de două ori”, se mândrește Preda.

„Nu mai există cineva să fi lucrat consilier cu doi președinți”

Refuzul i-a adus însă un nou mandat de consilier prezidențial. „N-am vrut să merg ambasador la sfârșitul lui 2006 și într-o duminică m-a sunat Traian Băsescu să-mi spună „Domnule Preda, am lucrat cu dvs., francofonia, am nevoie de cineva la Cotroceni, consilier prezidențial”. Pfaaa, aș fi singurul român care a lucrat cu doi președinți, nu mai există cineva să fi lucrat consilier cu doi președinți”, povestește Preda cum a revenit la Cotroceni, chiar înaintea primei suspendări din 2007 a președintelui. Dar nu a acesta a fost cel mai greu moment alături de șeful statului.

„Cel mai greu moment pe care l-am trăit lângă Traian Băsescu a fost negocierea guvernului din 2008(PDL-PSD- n.n.)”, spune el, refuzând să dea orice detaliu pe motiv că nu i se pare normal „să faci publice culisele” și până la urmă „un consilier este cel care îl ajută pe cel care este șeful de stat să ia decizii, dar responsabilitatea este a președintelui”.

Totul este însă stocat undeva. „Pe stickul ăsta se află jurnalul pe care îl țin de când am intrat în 2005 la Externe, zilnic”, dezvăluie el. „Odată l-am pierdut, mergând spre sediul campanie”, recunoaște amuzat, precizând că a avut norocul și l-a găsit pe drum.

Compromisuri și greșeli

Compromisuri ați făcut? „Au fost multe, politica e un compromis”, răspunde Preda rapid. „Nu cred că am făcut compromisuri necompromițătoare – explică el – Un compromis necompromițător a fost când am acceptat să fiu prim-vicepreședinte în PDL pentru că știam că vine suspendarea lui Băsescu. Am fost singurul care a vorbit la Convenție despre două lucruri, suspendare și nevoia unirii formațiunilor de dreapta. Am fost singurul, nu o spun cu infatuare, e factual. Am făcut un compomis în sensul că nu eram în tabăra lui Blaga. Nu-mi pare rău”.

Dar greșeli? „Multe”, vine la fel de repede răspunsul. Preda enumeră trei dintre ele: „nu am candidat în 2012, am avut ambiția și nu am dus-o până la capăt, am vrut să candidez împotriva lui Antonescu. Am făcut o greșeală când l-am atacat pe Boc nejustificat, am avut critici judicioase, mi-am pierdut cumpătul și am zis că vrea să ne ducă cu bicileta pe lună, l-am atacat fără o bază. Am mai greșit o dată față de Theodor Stolojan, tot așa am atacat absolut gratuit”. „Să nu vă închipuiți că nu am remușcări”, recunoaște el.

„Soția am cunoscut-o la Universitate. Prima oară ne-am întâlnit în Gara de Nord”

În ultimii cinci ani, Cristian Preda și-a mutat locul de muncă la Bruxelles. Spune că lucrează și 15 ore pe pe zi, de la 8 dimineața la 11 noaptea, de luni până joi. Vinerea este în România pentru a-și ține cursurile la facultate. „Nu am mai putut să fac alte lucruri”, spune europarlamentarul. Cu toate acestea e ceva cu care se mândrește: „Am publicat cea mai bună carte pe care am scris-o după `89, o carte despre alegerile din România, „Rumânii fericiți”. E o carte despre cum s-a votat din 1831, când prima dată pe teritoriile astea a avut cineva ideea să facă o balotație, pentru că se vota cu bile cărora li se spunea și bale, de aici și termenul de balotație”.

Chiar dacă e mai mult plecat, iar politica îi ocupă cea mai mare parte a timpului, familia e de partea sa. „Nu am avut niciodată sentimentul că nu mă susține”, spune Cristian Preda. Pe soția sa Simona a cunoscut-o în timpul studenției. „Prima oară ne-am întâlnit în Gara de Nord”, își aduce el aminte.

„Ne-am căsătorit acum 25 de ani, facem nunta de argint , așa că dacă nu mă mai alege lumea, am ce face la vară”, glumește în final Cristian Preda.