Până unde este pregătit să meargă Putin în Ucraina? Trei scenarii posibile

„Scopul lui Putin nu vizează doar regiunile Donețk și Lugansk, el vrea să ia întreaga Ucraină”, a denunțat sâmbătă premierul ucrainean Arseni Iațeniuk. Primul pas ar fi crearea unui „culoar” care să asigure o legătură între frontiera rusă și Crimeea, penisnula ucraineană anexată de către Rusia în martie. „Nu poate să accepte ideea ca Ucraina să facă parte din familia europeană, el vrea să restaureze Uniunea Sovietică”, a adăugat el.

Occidentalii acuză Rusia că a trimis peste 1.000 de militari să lupte alături de separatiștii proruși, ceea ce Moscova dezminte.

De la intrarea în vigoare a armistițiului între Kiev și rebeli, o mare parte din teritoriul de la frontiera cu Rusia nu se află sub controlul autorităților ucrainene, începând de la Lugansk și până la coasta de la Marea Azov.

CONTROVERSĂ Conducerea ilegală a PNL figurează în continuare pe site-ul partidului. După decizia instanței prin care s-au anulat toate deciziile Congresului Extraordinar, nimeni nu s-a obosit să schimbe nimic

22:38

Summit NATO Ankara Nicușor Dan a publicat pe X un video cu deplasarea la Summitul NATO din Ankara. Ce mesaj dă președintele

22:23

O serie de analiști apreciază că Rusia încearcă să creeze în acest fel un stat-marionetă care să-i permită să mențină presiunea asupra Kievului, ca în Georgia – unde două regiuni separatiste au primit ajutorul militar al Moscovei, în 2008.

Moscova nu are interesul să aibă o „zonă-tampon”, a replicat Sergei Lavrov, ministrul rus de Externe, nici în Ucraina și nici în Republica Moldova, referindu-se la Transnistria, o regiune separatsită moldoneană care și-a declarat independența în 1990, susținută în ascuns de Rusia.

Alții cred că Putin, care agită de șase luni conceptul „Novorossiya” – „Noua Rusie”, un termen din perioada țaristă care desemna noi teritorii ale Imperiului rus -, vrea să meargă mult mai departe.

Trei scenarii posibile

În Polonia, cercetători de la Institutul pentru Relații Internaționale (PISM) au avertizat că o nouă ofensivă va avea loc în această iarnă în Ucraina. Scenariul cel mai realist prevede o intervenție rusească la sfârșitul lui octombrie, cu scopul de a finaliza ceea ce armistițiul a creat deja, și anume o cale de trecere terestră, lungă de 300 de kilometri și lată de 50 de kilometri, care să garanteze aprovizionarea cu produse alimentare și energie a Crimmei din Rusia.

Al doilea scenariu, „probabil în proporție de 30%”, evocă proclamarea în ianuarie a unei „Novorossiya” în jumătatea de sud a Ucrainei, cucerită de către 50.000 până la 70.000 de militari ruși, care va permite crearea unei legături între Transnistria și Rusia, prin Crimeea. Economia ucraineană va fi, în acest scenariu, foarte dur afectată, pierzând șapte porturi maritime, inclusiv Odesa, și două centrale nucleare. Produsul său Intern Brut (BIB) va scădea cu 27%, iar un milion de persoane vor fi strămutate.

În fine, scenariul cel mai negru preconizează o împărțire a țării, Rusia urmând să controleze estul industrializat, ceea ce ar reduce Ucraina la teritoriul din dreapta Niprului, în urma intervenției a peste 100.000 de militari ruși și unor pierderi importante în rândul acestora.

Cercetători de la Institutul britanic RUSI au evocat asemenea scenarii încă din aprilie, subliniind că industria rusă de armament depinde în proporție de 30% de produse ucrainene care nu pot fi înlocuite, și anume în domeniul rachetelor și aviației, ceea ce ar putea determina Moscova să ocupe sudul și estul Ucrainei, pentru a-și securiza aprovizionarea.

„Mai ales calculele Kremlinului sunt cele care vor determina până unde va merge Rusia”, nuanțează Ulrich Speck, de la Institutul Carnegie Europe. „Câte victime sunt acceptabile? Până la ce punct se pot degrada relațiile sale cu Vestul? Un teritoriu cucerit în acest fel va putea, oare, să fie adminsitrat de către Rusia sau va deveni teatrul unui război partizan fără sfârșit?” se întreabă el.

Rusia lui Vladimir Putin are mai ales „avantajul strategic imens că dispune de un ciclu mult mai lung decât democrațiile occidentale, ritmate de termene electorale”, subliniază Giles Keir, un cercetător la Institutul londonez Chatham House. „Ea a arătat, în trecut, că știe să aștepte momentul oportun și apoi să intervină când toată lumea a uitat, creând o surpriză”, adaugă el.