Care sunt implicațiile referendumului scoțian pentru stabilitatea Europei

Dacă acest referendum se va încheia cu independența Scoției, se va adeveri că după 300 de ani aproape jumătate dintre scoțieni preferă nesiguranța economică unei uniuni cu o națiune străină.

Timp de decenii, naționalismul a depășit problemele economice. Modelul omului economic poate fi un ideal pentru unii, dar este empiric fals. Oamenii sunt interesați de bunăstarea economică, dar nu cu excluderea tuturor celorlalte lucruri. În acest caz, aceasta nu cântărește mai mult decât dreptul națiunii scoțiene la autodeterminare.

Indiferent care va fi rezultatul votului, excepție făcând o înfrângere covârșitoare a naționaliștilor, cutia Pandorei s-a deschis și nu numai în Marea Britanie. Referendumul va re-legitimiza întrebările care au provocat de secole multe conflicte pe continentul european.

VIDEO Anca Alexandrescu: „Dacă eu voi câștiga PRIMĂRIA la București, a doua zi se rupe coaliția”

10:00

ANALIZA de 10 „Maestrul intrigilor din culise” și scandalul de corupție din cercul interior al lui Zelenski. Demisia lui Yermak a schimbat peisajul politicii ucrainene, dar nu a rezolvat problemele. „Un astfel de scenariu ar putea să ducă la un haos și mai mare”

10:00

Acest lucru trebuie analizat cu atenție pe un continent predispus la conflicte extreme și care este încă plin de granițe ce nu se suprapun peste cele ale națiunilor așa cum sunt ele înțelese din punct de vedere istoric. Catalonia, a cărei capitală este Barcelona, cel de-al doilea oraș ca mărime din Spania, are o mișcare de independență semnificativă. Tratatul de la Trianon a divizat Ungaria, astfel că unii unguri locuiesc în România, iar alții în Slovacia. Belgia este formată din grupuri de francezi și olandezi (valoni și flamanzi), care se detestă unii pe alții. Jumătatea estică a Poloniei a fost confiscată de Uniunea Sovietică, iar în prezent aceasta face parte din Ucraina și Belarus. Mulți ceceni și locuitori din Daghestan vor separarea de Rusia, așa cum au făcut cei din Carelia care se consideră finlandezi. Există o mișcare și în nordul Italiei, de separare a orașelor sale prospere de restul țării. Războiul dintre Azerbaidjan și Armenia este departe de a se fi încheiat, în timp ce numeroase alte exemple pot fi găsite în Europa.

Dreptul la autodeterminare națională nu se referă doar la dreptul națiunii de a se guverna singură, ci și la dreptul națiunii de a ocupa zona sa geografică tradițională. Iar cum amintirile cu privire la geografie variază, crește posibilitatea de conflict. De exemplu, Irlanda. După ce a luptat pentru independența de Anglia și Marea Britanie, dreptul asupra Irlandei de Nord, a cărei identitate națională depinde din al cui punct de vedere privești lucrurile, a rezultat într-un război sângeros care a durat decenii întregi.

Independența Scoției va transforma istoria britanică. Aceasta va însemna că insula britanică va fi divizată în două state-națiune. Anglia va fi vulnerabilă așa cum nu a fost de trei secole, iar Scoția va trebui să își determine viitorul. Partea dificilă a autodeterminării naționale este nevoia de a lua decizii și de a trăi cu ele.

Subliniind că aceasta nu este o pledoarie împotriva naționalității scoțiene, George Friedman susține că scopul său este să atragă atenția asupra puterii enorme a naționalismului în special în Europa și în țările colonizate de europeni.

Mai important este că deși destrămarea Iugoslaviei și Uniunii Sovietice nu au fost văzute ca precedente pentru restul Europei, Scoția va fi văzută ca un exemplu. Nimeni nu poate nega că Marea Brtianie este o entitate de o importanță deosebită. Într-un moment în care criza economică din UE este intensă, destrămarea uniunii britanice va legitima pretenții naționale îngropate de decenii.