„Maestrul intrigilor din culise” și scandalul de corupție din cercul interior al lui Zelenski. Demisia lui Yermak a schimbat peisajul politicii ucrainene, dar nu a rezolvat problemele. „Un astfel de scenariu ar putea să ducă la un haos și mai mare”

Demisia forțată a lui Andriy Yermak din funcția de șef al administrației prezidențiale a Ucrainei este un eveniment major în politica ucraineană. Este o provocare nu doar pentru președintele Volodimir Zelenski personal, ci și pentru întregul sistem de putere „super-prezidențial” pe care Zelenski l-a construit încă din primele sale zile de mandat, notează Konstantin Skorkin într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Răsturnarea aparent omnipotentului favorit prezidențial creează atât o oportunitate de a crea un echilibru mai mare între ramurile puterii, cât și riscul unei căderi în haos.

• Yermak a fost demonizat încă de la scandalul „Wagnergate”, din vara anului 2020, atunci când o operațiune a serviciilor secrete ucrainene de capturare a mercenarilor ruși a fost anulată – se presupune că la ordinul lui Yermak.
• De atunci, Yermak a fost numit un „maestru al intrigilor din culise” – dar și „geniul malefic al politicii ucrainene” – și a fost criticat neîncetat de adversarii săi pentru influența enormă pe care a dobândit-o și, totodată, pentru plasarea oamenilor săi în întregul sistem.

SPORT Trump a primit Premiul FIFA pentru pace la tragerea la sorți a grupelor Cupei Mondiale: Sfârșitul războiului din Ucraina este aproape

22:49

EXTERNE Alexandrina s-a stabilit de mai mulți ani în Marea Britanie. Ce a dezvăluit despre englezi: „Acolo nu există”

22:48

Andriy Yermak | Foto – Profimedia Images

„Centrul decizional s-a mutat, inevitabil, în cercul apropiat al președintelui”

Problema nu era doar Yermak însuși, consideră Skorkin. Lupta constantă dintre președinții țării și parlament a transformat administrația prezidențială, cu puterile sale vagi și nedefinite, în principalul centru de putere al țării, sub conducerea unor lideri ambițioși.

Dar ascensiunea lui Yermak a fost alimentată și de construirea de către Zelenski a unui model de guvernare „super-prezidențial” în Ucraina, ca alternativă la sistemul parlamentar corupt pe care oligarhii îl preluaseră controlul, continuă Konstantin Skorkin.

„Acest sistem centralizat a fost apoi consolidat de o serie de crize: pandemia de COVID din 2020, războiul împotriva oligarhilor (2020-2021), amenințarea militară rusă (2021) și, în final, războiul cu Rusia lui Putin.

În cadrul acestui sistem, centrul decizional s-a mutat inevitabil în cercul apropiat al președintelui, iar șeful administrației prezidențiale a devenit, automat, de facto, al doilea la comandă.

• Zelenski – un actor de succes, dar nou-venit în politică – avea nevoie de cineva alături de el cu un background similar, cu care să poată vorbi clar.
• Yermak, un fost producător de film cu puțină experiență politică, dar cu ambiții manageriale majore, era potrivirea perfectă. Era simultan un curtean atotputernic și un paratrăsnet pentru negativitate.

Zelenski și Yermak au funcționat bine ca duo timp de mulți ani, depășind crize majore. Dar atacul asupra agențiilor anticorupție independente din vara anului 2025 s-a dovedit a fi o greșeală fatală”, mai scrie Konstantin Skorkin în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Volodimir Zelenski | Foto – Profimedia Images

„«Ali Baba» menționat în înregistrări nu era altul decât Yermak”

Acest demers neinspirat a fost determinat de o combinație de motive: dorința de a apăra suveranitatea Ucrainei împotriva presiunii aliaților săi occidentali (agențiile în cauză au fost înființate în 2015 la recomandări occidentale), dorința de a proteja cercul apropiat al președintelui de investigații și, în final, o simplă supraestimare a puterii regimului.

„Prin atacarea Biroului Național Anticorupție din Ucraina (NABU), echipa prezidențială sperase la o victorie politică internă rapidă, dar în schimb a fost nevoită să se retragă în grabă atunci când acest lucru a provocat indignarea societății ucrainene, a opoziției și a aliaților occidentali ai țării.

• Câteva luni mai târziu, NABU a publicat înregistrări care expuneau corupția la scară largă din cercul apropiat al președintelui.
• Deși, inițial, șeful de cabinet nu a fost implicat direct în scandal, au apărut curând rapoarte conform cărora „Ali Baba” menționat în înregistrări nu era altul decât Yermak.
• Înregistrările sugerau, de asemenea, că Yermak ar fi putut ordona serviciilor de securitate să lanseze atacul asupra agențiilor anticorupție în vara anului trecut, deși nu au fost aduse acuzații oficiale împotriva sa.

Chiar și după ce nu doar opoziția, ci și unii dintre aliații președintelui au început să ceară demisia lui Yermak, Zelenski a luptat până la capăt pentru șeful său de cabinet.

Președintele a reușit să înăbușe o rebeliune în cadrul propriei facțiuni parlamentare, Slujitorul Poporului, după ce a precizat că nu va lua decizii de personal sub presiune. Apoi l-a numit pe Yermak șef al delegației care negocia planul de pace al președintelui american Donald Trump. Dar, în cele din urmă, scandalul s-a dovedit prea mare pentru ca Yermak să rămână în funcție”, amintește Konstantin Skorkin.

Scandalul s-a dovedit prea mare pentru ca Yermak să rămână în funcție

„Zelenski va încerca, fără îndoială, să profite de ocazie pentru a lansa încă o resetare a echipei sale”

În urma perchezițiilor la reședința lui Yermak, președintele s-a despărțit în cele din urmă de șeful său de cabinet, fără a aștepta acuzații împotriva sa. Niciunul dintre numeroșii protejați ai lui Yermak de pe coridoarele puterii nu a riscat să-l apere public. Majoritatea au încercat să se distanțeze de patronul lor acum toxic, iar unii chiar au participat la înlăturarea sa.

„Imediat după demisia lui Yermak, au început căutările pentru înlocuitorul său, dar o rezervă superficială de rezerve este o altă problemă cu care echipa lui Zelenski se luptă de la început.

Potențialii candidați sunt fie ei înșiși protejați ai lui Yermak (ceea ce ar alimenta inevitabil zvonurile că acesta continuă să conducă prin intermediul lor), fie sunt, de asemenea, anchetați pentru corupție, fie dețin deja funcții importante în care ar fi greu de înlocuit.

• Pe scurt, demisia lui Yermak ar fi putut atenua tensiunile politice din țară, dar nu a rezolvat încă niciuna dintre problemele acumulate.
• Indiferent de cine preia funcția de șef de cabinet, acesta nu se va mai bucura de același nivel de încredere din partea președintelui și este puțin probabil să devină la fel de influent ca Yermak.
• Plecarea acestuia din urmă l-a lăsat pe Zelenski complet singur în frunte, iar fără Yermak care să acționeze ca amortizor, orice negativitate va cădea acum direct asupra președintelui însuși.
• Acest lucru va afecta șansele lui Zelenski de a fi reales atunci când vor putea avea loc noi alegeri.

Între timp, în absența oricărei rotații democratice, Zelenski va încerca, fără îndoială, să profite de ocazie pentru a lansa încă o „resetare” a echipei sale și a crea un sentiment de reînnoire.

Demisia lui Yermak ar putea avea, de asemenea, un impact asupra politicii externe: el ar putea fi portretizat ca un șoim care se presupune că a blocat propunerile americanilor de compromis, deschizând o fereastră de oportunitate pentru Ucraina de a face concesii.

• Cei din echipa prezidențială care au fost indignați de dictatura lui Yermak vor încerca, fără îndoială, să folosească situația pentru a remodela guvernul.
• Prim-ministrul Iulia Svyrydenko și liderul facțiunii Slujitorul Poporului, David Arakhamia – cu sprijinul majorității lor parlamentare – ar putea încerca să echilibreze sistemul prin restabilirea autorității cabinetului și a parlamentului.

De asemenea, probabil va avea loc o epurare de personal în rândul autorităților regionale, care sunt pline de protejații lui Yermak”, avertizează Konstantin Skorkin.

Iulia Svyrydenko, premierul Ucrainei | Foto – Profimedia Images

„Un astfel de scenariu ar putea să ducă la un haos și mai mare”

Între timp, opoziția simte slăbiciunea lui Zelenski și este hotărâtă să continue să exercite presiuni asupra președintelui. Unul dintre obiectivele sale este formarea unui nou guvern care să includă partidele de opoziție.

„Cel mai radical scenariu ar putea însemna că partidul lui Zelenski, Slujitorului Poporului, ar pierde majoritatea parlamentară. În urma unei serii de schisme și epurări, numărul deputaților partidului a scăzut deja de la 254 la 229.

Dacă încă patru pleacă, partidul pro-prezidențial își va pierde majoritatea, ceea ce ar putea duce la demisia guvernului și la formarea unei noi coaliții în parlament. De asemenea, ar putea cauza fragmentarea facțiunii Slujitorului Poporului în diverse grupuri de interese.

• O astfel de turnură a evenimentelor ar putea duce și la alegerea unui nou președinte al Parlamentului, cu mai multă putere de decizie decât actualul loial prezidențial, Ruslan Stefanchuk.
• Conform Constituției ucrainene, dacă președintele pierde puterea, președintele Radei Supreme devine președinte interimar, la fel cum a făcut-o Oleksandr Turcinov în 2014, când președintele de atunci, Viktor Ianukovici, a fugit din țară în mijlocul revoluției «Maidan».
• Un astfel de scenariu ar putea fie să formeze baza unui nou consens patriotic, fie să exacerbeze diviziunile politice și să ducă la un haos și mai mare.

Președintele rus Vladimir Putin a afirmat în repetate rânduri că Rada Supremă este singura instituție ucraineană pe care o consideră legitimă.

Vladimir Putin | Foto – Profimedia Images

Se pare că Putin speră la o lovitură de stat intraparlamentară care ar duce la un nou președinte ucrainean, pe care Kremlinul l-ar găsi mai maleabil.

Dar, având în vedere riscurile unei astfel de evoluții evidente atât pentru guvernul ucrainean, cât și pentru opoziție, nimeni din Kiev nu se grăbește să ia măsuri drastice”, încheie Konstantin Skorkin analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Foto colaj main – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Scenarii de război. O criză în Taiwan ar putea declanșa o confruntare fără precedent între China și Japonia? Tokio se bazează pe Washington, dar apar semne de întrebare pe relația „Beijing – Moscova”
• Mituri despre prelungirea vieții. Putin și Xi Jinping vor să trăiască până la 150 de ani, dar scenariul e mai complicat decât pare. Cine va descoperi „fântâna tinereții” și cu ce preț?
• Petrolul, eterna provocare. Ochii sunt ațintiți pe parteneriatul Rusia-China, dar Beijingul importă țiței dintr-o altă sursă și stabilește recorduri. Cine este furnizorul cheie care a „detronat” chiar și Arabia Saudită
• Continuă scandalul de corupție care zguduie Ucraina. Reputația lui Zelenski a suferit o lovitură majoră. „Departe de a se potoli, furtuna politică pare doar să se intensifice”
• Formula „4×2” și calcule la rece. Va reuși Rusia lui Putin să trimită în colaps rețeaua energetică a Ucrainei? Publicațiile pro-Kremlin îi amenință pe ucraineni cu o „iarnă grea”