De ce scărpinatul sporește mâncărimile, în loc să le calmeze

Potrivit autorilor acestui studiu, scărpinatul determină creierul să elibereze serotonină, o substanță care intensifică însă senzația de mâncărime. Deși a fost realizat pe șoareci, același cerc vicios al mâncărimilor și scărpinatului se regăsește și la oameni.

Studiul a oferit și o serie de indicii noi, care ar putea să ducă la destrămarea acestui ciclu – în special pentru persoanele care suferă de mâncărimi cronice.

Cercetătorii știu deja de mai multe decenii că scărpinatul oferă o senzație medie de durere la nivelul pielii.

Coordonatorul studiului, medicul Zhou-Feng Chen, directorul Centre for the Study of Itch din cadrul Universității Washington, spune că durerea poate să interacționeze cu senzația de mâncărime – cel puțin temporar -, prin faptul că le face pe celulele nervoase din măduva spinării să transmită semnale de durere către creier, în loc de semnale asociate mâncărimilor.

MARIUS TUCĂ SHOW Victor Ponta ironizează Consiliul Superior de Apărare a Țării la Marius Tucă Show: „Au convocat CSAT că o judecătoare de la CAB a interzis zborurile deasupra României”

00:00

ULTIMA ORĂ O explozie puternică a zguduit Monaco în această seară. Un bărbat a fost observat că a plasat un pachet suspect. Autoritățile suspectează un atentat

23:41

„Problema apare atunci când creierul, care primește acele semnale de durere, reacționează prin producerea unui neurotransmițător, serotonină, care are rolul de a controla durerea”, a explicat coordonatorul studiului.

Pe măsură ce serotonina se răspândește de la creier spre măduva spinării, această substanță chimică își modifică ruta obișnuită, sărind peste neuronii care resimt durerea și ajungând la celule nervoase care influențează intensitatea mâncărimilor.

Oamenii de știință au descoperit rolul jucat de serotonină în controlarea durerilor în urmă cu câteva decenii, dar acesta este primul studiu care demonstează că sinteza unui „mesager chimic” din creier este asociată cu senzația de mâncărime.

În timpul experimentului, cercetătorii americani au înmulțit în laborator mai mulți șoareci cărora le lipsea gena care produce serotonină.

Atunci când acești soareci modificați genetic au fost injectați cu o substanță care provoacă mâncărimi, ei nu s-au scărpinat, așa cum ar fi făcut-o șoarecii obișnuiți.

Dar, atunci când au fost injectați cu serotonină, rozătoarele au început să se scarpine, așa cum se așteptau cercetătorii, ca răspuns la compusul chimic ce provoca mâncărimile respective.

„Testul nostru s-a integrat foarte bine în teoria potrivit căreia semnalele de mâncărime și cele de durere sunt transmise prin căi diferite, dar înrudite. Scărpinatul poate să atenueze mâncărimea prin provocarea unei dureri minore. Dar, atunci când corpul reacționează la semnalele dureroase, acea reacție face de fapt ca mâncărimea să se agraveze și mai mult”, a explicat coordonatorul studiului.

Deși injecțiile cu serotonină i-au făcut pe șoareci mai puțin sensibili la mâncărimi, profesorul Chen spune că nu este practic să se trateze mâncărimile prin blocarea sintezei de serotonină.

Serotonina este implicată în procesele de creștere și de îmbătrânire, în metabolismul oaselor și în regularizarea stării de dispoziție.

Antidepresivele – precum Prozac, Zoloft și Paxil – cresc concentrațiile de serotonină pentru a controla depresia.

La oameni, blocarea serotoninei ar avea consecințe mult mai grave asupra organismului, iar aceștia nu ar mai deține o metodă naturală de controlare a durerii.

Studiul a fost publicat în revista Neuron.