Confesiunile unei campioane din România devenită entertainer pe cel mai mare vas de croazieră din lume

”Auzisem că s-a întors în țară încă de la începutul iernii. Îmi dăduse de veste nu numai Tavi, un prieten comun, ci și rețeaua de socializare care ne ține neîncetat cu privirea în pământ. Aventura ei îmi era oarecum cunoscută. Vag. Știam că-i place apa. Și adrenalina. Dar mai ales ABC-ul provocărilor. Și mai știam că vrea să-i calce pe urme fratelui ei, Costel, posesorul celui mai bun rezultat la nivel mondial din istoria săriturilor în apă românești. Da, săriturile în apă sau „roata norocului”, cum se spune în limbaj sportiv disciplinei la care acrobația se împletește cu tehnica într-un melanj seducător. De care fie te îndrăgostești iremediabil, fie o iei la sănătoasa cât vezi cu ochii. Așa că m-am hotărât să clipesc de două ori și să formez chiar în cel mai nepotrivit moment un număr dintr-un Nokia cu taste julite. Chiar în ziua în care cozonacii ocupă tot locul din ultimul cuptor al anului. Cuptorul de Crăciun.

Fata care tăiase cam toate punțile cu activitatea de performanță sosise în țară după ce sărise coarda spre cel mai mare vas de croazieră de pe glob. Plecase să-și caute împlinirea pe alte ape. Asemenea altor mari campioni ai României: departe de țară. Pentru o pâine mai albă, un viitor mai bun și câteva povești de așezat în albumul fără pagini. Nu suferise după vreo pală de vânt unduită prin perdeaua din camera de pe Moșilor, dar se întorsese acasă. Și pentru că i se terminase contractul, dar și pentru a se reface după un campionat pe valurile în care-și dau mâna cele mai mari vapoare din lume. Contractul ei se încheiase după șapte luni de foc pe Allure of the Seas, navă în proprietatea imperiului Royal Carribean. Un colos care a cumpărat orașe, insule, copaci, poate și peștii de pe fundul apei. Totul pentru a da noi dimensiuni turismului. Nici nu mai conta că Marele Alb costase 1,4 miliarde de dolari. Mărunțis!

Înainte de Crăciun, convorbirea cu tripla participantă la Mondialele de natație a curs firesc. A rămas să ne auzim în primele zile ale lui 2015. Să-mi povestească despre cum fuge cu apa în spatele ei, despre cum se înfige în bazinul adânc de 5 metri de la ultimul etaj al gigantului cu aproape 8.000 de oameni la bord și cum se transformă în personaj de desene animate. Despre cum o fostă campioană a României a devenit artist. Sau entertainer – titulatura din fișa postului. Și urma să o întreb despre îmbuibații de pe vas, furtuni, insomnii, lux și excentrități, rutină și frumusețea unor locuri din Caraibe. Însă o răceală enervantă ca un os de pește mă amețise așa de rău în debutul anului, încât aș fi pus și virgulă între subiect și predicat. Așa că am mai amânat discuția despre viața de după retragere. Viața pe un mini-oraș plutitor”, scrie Andru Nenciu în ProSport.

Citește aici în continuare