Ce le scrie „baronul” Oprișan președintelui Iohannis și ambasadei SUA

Oprișan consideră, în scrisoarea deschisă, că decizia procurorului de caz de a da un comunicat de presă referitor la trimiterea în judecată a experților din dosarul său pentru așa- zisa favorizare a făptuitorului, cu doar două zile înainte de pronunțarea instanței în acest caz, reprezintă „un nou episod de punere a presiunii pe instanța de fond și de apel”.

El precizează, în acest sens, că judecătorul de drepturi și libertăți, Mihail Udroiu, a menționat „cât se poate de clar” în ședința din dată de 10.01.2015, în care s-a judecat propunerea de arestare preventivă a doi dintre experți, că nu rezultă din niciun act de urmărire penală săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului.

„În acest caz, menționarea în comunicatul DNA a unui astfel de cap de acuzare este cel puțin falsă, motivată și de faptul că până la dată trimiterii în judecată a experților nu a mai intervenit nimic nou”, a arătat Oprișan în scrisoarea deschisă.

El consideră, de asemenea, că nu este o simplă coincidență instrumentarea în numai trei săptămâni de către procurorul de caz a acestui dosar de abuz în serviciu.

„Mai mult chiar, graba suspectă cu care s-a decis trimiterea experților în judecată este o încercare de a se pune presiune și de a induce instanțelor de fond, de apel și opinei publice premisele unei situații false, care să poată susține așa-zisele probe administrate de către procurorul de caz în dosarul penal aflat pe rolul instanței clujene”, a mai susținut Oprișan.

El consideră că este „curios” faptul că dosarul de trimitere în judecată a celor trei experți este fundamentat exclusiv pe o convorbire telefonică, care a și fost făcută publică în media și care a stat la baza fundamentării DNA pentru propunerea de arestare preventivă a celor doi experți.

„Resping categoric încercarea de a induce opiniei publice, dar și instanțelor de fond și de apel, ideea că modul în care a fost întocmită expertiză a fost unul părtinitor, astfel încât raportul final să-mi fie favorabil. Premisa e complet falsă și nu corespunde adevărului. Acuzația adusă experților, de favorizare a făptuitorului, este falsă și nu are niciun suport real. Iar dacă ar fi avut interesul să afle adevărul în vederea întocmirii unei justiții corecte, procurorul de caz ar fi trebui să dispună efectuarea unei noi expertize (contraexpertiză), care să arate dacă susținerile funcționarului DNA, cuprinse într-un raport și pe care s-a construit întregul dosar sunt corecte sau false”, a mai spus Oprișan în scrisoarea deschisă.

El a mai susținut, totodată, că decizia DNA de a da un comunicat cu privire la trimiterea în judecată a experților pentru așa-zisa favorizare a făptuitorului, cu doar două zile înainte de pronunțarea în dosarul al cărui subiect este, arată că interesul procurorilor DNA este „de a pune presiune, pentru a nu știu câtă oară, pe instanța de fond și apel”.

Oprișan precizează că respinge încercarea de manipulare emoțională a opiniei publice, care, în mod fals, poate la rândul sau să pună presiune pe instanțele de judecată și astfel să se creeze premisele unei condamnări a unei persoane, cu toate că nu există probe reale și cât se poate de concludente.

„În concluzie, vreau să subliniez faptul că, dincolo de încercarea de a influența opinia publică și instanțele de judecată, faptă reprobabilă, trebuie să spun tuturor că am aceleași drepturi că oricare alt cetățean al acestei țări în ceea ce privește egalitatea în față legii, prezumția de nevinovăție și dreptul de a beneficia de o audiere publică și corectă în față unei instanțe competențe și imparțiale”, a mai scris Oprișan în documentul citat.

El menționează că în timpul urmăririi penale din dosarul 271/231/2010 i-a fost încălcat dreptul la apărare de către procurorul de caz „într-un mod barbar”, după ce în anul 2005, în luna octombrie, s-a început urmărirea penală împotriva sa într-un „dosar politic” făcut „la ordinul” dat de Traian Băsescu, după un „rechizitoriu însăilat de sus și până jos cu falsuri și minciuni”.

Oprișan a mai arătat că DNA a formulat patru cereri de strămutare, din care două au fost admise de ÎCCJ, că nouă ani s-a prezentat în față Justiției din respect pentru lege și adevăr, că în acest timp nu a făcut nicio cerere de amânare în dosar și că în toată această perioadă a trăit „teama unei erori judiciare”.