Clienții cu credite în CHF au discutat cu Teodorovici despre „Scade rata”. Ce schimbări au propus românii cu credite în franci elvețieni

„Am discutat cu ministrul despre modificarea Legii Vâlcov, respectiv conversia în lei cu discount și garanții de stat, vom face niște propuneri de modificare pe textul inițial, deși noi am trimis o variantă și în martie autorităților. Până luni vom trimite către minister forma propusă de AURSF și GCCC, apoi ei îl vor trimite băncilor și BNR, se vor face adnotări, iar după forma agreată în comun se va publica proiectul pe site-ul ministerului până la finele lunii august, astfel încât să intre în dezbatere în Parlament în septembrie”, a declarat pentru MEDIAFAX Andreea Cristoforidis, unul dintre reprezentanții Grupului.

La discuție a mai participat din partea ministerului secretarul de stat Enache Jiru, iar din partea clienților cu credite în franci elvețieni au fost Alin Iacob, președintele Asociației Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF), un avocat și reprezentanții GCCC.

Cristoforidis a precizat că Teodorovici a fost de acord cu eliminarea plafonului de venituri ale clienților care pot beneficia de prevederile legii, nivel stabilit în proiectul inițial la 3.000 lei/lună net, urmând să se stabilească dacă va fi introdus în schimb un grad de îndatorare maxim luat în calcul în cazul fiecărui debitor.

În proiectul de lege rezultat în urma discuțiilor dintre fostul ministru Vâlcov și reprezentanții băncilor se preciza că venitul net al beneficiarului luat în calcul de instituția de credit la aprobarea conversiei nu depășește valoarea de 3.000 de lei/lună. Proiectul de lege vizează conversia creditelor imobiliare din valută în lei, cu un discount din partea băncilor de 15% din valoarea în lei după conversia împrumutului, pe care statul îl va garanta în proporție de 50%.

Proiectul include valutele care s-au apreciat cu peste 50% față de leu de la momentul acordării creditului. Programul are o perioadă de un an, iar valoarea garanțiilor este de 1 miliard de lei.

De asemenea, prevederile din proiect s-ar aplica în cazul creditelor contractate exclusiv pentru cumpărarea/construirea unei locuințe destinate satisfacerii cerințelor proprii de locuit, într-o valută în raport cu care leul s-a depreciat semnificativ de la data contractării împrumutului, garantat cu ipotecă asupra imobilului și a cărui valoare rezultată în urma conversiei și aplicării discountului de 15% este de maximum 300.000 de lei.

„Am atacat plafonul maxim de sold după discount și faptul că se adresează doar creditelor ipotecare și am propus să fie extins și pentru creditele de nevoi personale cu și fără ipotecă care au fost folosite tot pentru achiziția de locuințe. Ministrul a fost de acord, dar să se demonstreze că sumele obținute au fost folosite în scop locativ”, a mai spus Cristoforidis.

Ea a punctat însă că legea este opțională, nu obligatorie pentru bănci, fiind sceptică în privința aplicării acesteia de către băncile cu capital grecesc care au în portofoliu credite în franci elvețieni.

AURSF și GCCC arătau în poziția transmisă autorităților în martie că plafonul de 300.000 lei este total inadecvat, întrucât nu ține cont de valoarea cu care au fost achiziționate locuințele înainte de criză, reamintind că într-un bloc vechi din București o garsonieră se vindea în 2008 chiar și cu 80.000 euro (352.000 lei la cursul de 4,4 lei/euro), iar un apartament de 3 camere ajungea și la 160.000 euro (704.000 lei).

De asemenea, discountul de 15% acordat de bănci după conversie, în condițiile în care acestea beneficiază și de garanția statului în proporție de 50%, este mult prea mic având în vedere aprecierea monedei elvețiene cu 100%, reprezentanții clienților propunând atunci o reducere de 25%.

Ei arătau că venitul net al beneficiarului este un alt element discriminatoriu, indicatorul nefiind corelat cu gradul de îndatorare al debitorului. Astfel, este posibil ca un debitor cu un venit care se încadrează în plafonul de venit, dar care are un grad de îndatorare relativ redus (25-30%) să beneficieze de program, iar altul care depășește plafonul de venit cu 10 lei, dar care are un grad de îndatorare de 90% să fie exclus.

AURSF și GCCC au mai precizat la acel moment că indicele propus pentru conversie este ROBOR la 6 luni, în condițiile în care mulți consumatori au în contracte referința LIBOR la 3 luni, ceea ce va crea discriminare si dezavantaje unei categorii importante de consumatori.

În plus, plafonul de garantare de 1 miliard de lei va face să poată beneficia de program între 7.000 și 15.000 de consumatori, în condițiile în care numărul debitorilor cu credite în franci elvețieni ajunge la circa 120.000.

Ministrul Finanțelor a acceptat întâlnirea cu reprezentanții clienților în CHF la mai bine de o lună și jumătate după ce aceștia au depus un memoriu la minister, Guvern și Parlament, în care solicitau autorităților să rezolve problema împrumuturilor în franci elvețieni pe cale legislativă, având în vedere că negocierile derulate pe o perioadă de trei luni cu șapte bănci au eșuat.

GCCC a demarat în martie, împreună cu AURSF, un proces de negociere cu șapte bănci (Raiffeisen, Volksbank, Bancpost, Piraeus Bank, Banca Românească, OTP și Credit Europe Bank) pentru 1.500 de persoane, în baza unei împuterniciri notariale.

Instituțiile de credit nu au luat în calcul propunerile înaintate de reprezentanții legali ai debitorilor, avansând în cel mai bun caz doar soluții proprii, care au au putut fi negociate și doar corectau niște abuzuri anterioare.

Astfel, AURSF și GCCC spun că singura variantă fezabilă rămâne adoptarea unei legi care să rezolve situația, întrucât s-a demonstrat că băncile sunt inflexibile și nu se întâlnesc cu clienții la mijlocul drumului, împărțind povara costurilor, așa cum a recomandat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Potrivit ultimelor date ale BNR comunicate în iunie, în bilanțurile băncilor românești figurau la 1 ianuarie 65.495 de credite în franci elvețieni, față de 75.000, cât comunicase la momentul apariției crizei, pentru finalul lunii noiembrie.

Din totalul acestora, clienții au solicitat băncilor soluții de conversie sau restructurare pentru 36.546 de împrumuturi, încluzând și creditele de la Volksbank, preluată de Banca Transilvania, singura care a avut o ofertă publică de conversie cu reducere substanțială. Din cele peste 36.000 de cereri, instituțiile de credit au soluționat până la începutul lunii iunie 15.954, din care circa 40% au reprezentat conversii, iar restul restructurări (inclusiv clienții Volksbank). Restul de 20.000 de cereri se află în lucru, fără a se garanta vreo soluționare.

În realitate, având în vedere că multe instituții bancare și-au externalizat creditele în CHF către băncile-mamă sau vehicule din alte țări (Olanda, spre exemplu), totalul împrumuturilor în franci elvețieni ajung la circa 100.000-120.000.

Francul elvețian s-a apreciat puternic de pe 15 ianuarie, când banca centrală a Elveției (SNB) a decis să renunțe la un curs minim de schimb de 1,2 franci/euro, introdus în septembrie 2011, la momentul la care francul era aproape la paritate față de euro. Numai în prima zi după decizia SNB, francul s-a apreciat cu 22,4% față de leu, de la 3,7415 lei/CHF la 4,3287 lei/CHF, și a continuat să crească, atingând un maxim de 4,5817 pe 23 ianuarie.

Până în prezent, cursul a oscilat între 4,1-4,3 lei/CHF.

Debitorii cu împrumuturi în franci elvețieni au ieșit în stradă de trei ori de la apariția crizei monedei elvețiene, solicitând Guvernului și Parlamentului să intervină cu o lege de conversie a creditelor în lei la un curs istoric plus maxim 20%, însă fără niciun rezultat concret până în prezent, cu toate că au existat numeroase discuții pe această temă în perioada ianuarie-februarie în Comisia Buget-Finanțe a Camerei Deputaților.

Reprezentanții băncilor și ai BNR au susținut însă că o asemenea rezolvare legislativă nu ar fi consituțională, afectând funcționarea unei piețe libere, și au convins parlamentarii în final, prin vocea guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, că soluțiile trebuie găsite de fiecare bancă în parte împreună cu clienții, pe calea negocierii, pentru a se ajunge la împărțirea poverii.