Vot istoric în Catalonia. Sunt aleși cei care pot decide ruperea de Spania

Principala listă separatistă, „Junts pel si” (Împreună pentru da), al cărei lider este președintele catalan în exercițiu Artur Mas, vrea să lanseze procesul de secesiune în cazul în care obține, împreună cu cealaltă listă separatistă, majoritatea absolută în Parlamentul regional, adică 68 de mandate din 135.

Fostul președinte francez Nicolas Sarkozy nu s-a înșelat, relatează L’Express, care citează AFP. Când a vizitat Barcelona, la sfârșitul campaniei, pentru a-l susține pe „prietenul” său, șeful conservator al Guvernului spaniol Mariano Rajoy, el a dat asigurări că Europa are nevoie de o „Spanie unită” în „aceste momente dificile”.

Înaintea lui, președintele american Barack Obama, cancelarul german Angela Merkel și premierul britanic David Cameron și-au exprimat de asemenea susținerea față de Madrid.

La un an după Scoția, Catalonia, care are 7,5 milioane de locuitori, a început să voteze de la ora locală 9.00 (10.00, ora României) pentru a-și alege noii deputați regionali și să spună dacă ei vor lansa procedura de „divorț”. Scrutinul se încheie la ora locală 20.00 (21.00, ora României).

Locuiorii regiunii au păreri foarte împărțite și ar putea opta pentru prudență, dându-și voturile unei constelații de partide din tabăra „nu”, ca Partidul Popular (PP, de dreapta, la putere), Ciudadanos (centru-dreapta), socialiștilor sau Podemos (antiliberali).

„Viitorul copiilor și nepoților noștri este în joc”, declara încheindu-și campania șefa locală a PP Alicia Sanchez Camacho, în timp ce Mariano Rajoy, care a efectuat cinci vizite în regiune, a cerut un vot pentru revenirea la „normalitate”.

„Poporul nostru a ajuns la ușa libertății (…). I-am promis bunicului meu că într-o zi vor reuși”, a spus, emoționat, în fața unei mulțimi dezlănțuite, Oriol Junqueras, liderul mișcării separatiste istorice Stânga Republicană din Catalonia (ERC).

– „Asta nu e Scoția”

„Asta nu e Scoția”, subliniază istoricul Carlos Andres Gil. „Nu vorbim despre un teritoriu secundar pentru țară, ci de regiunea cea mai industrializată. Iar Barcelona a fost întotdeauna o capitală, mult mai cosmopolită decât Madridul”, a subliniat el.

În cazul în care Catalonia se desparte de Spania, ia cu ea o cincime din PIB-ul Spaniei, a patra economie din zona euro, și un sfert din exporturile spaniole. Populația ei are legături puternice cu restul țării: trei sferturi dintre catalani au un bunic altundeva.

Însă, din cauza crizei, corupției și relațiilor mediocre cu puterea centrală, naționalismul a numeroși catalani, mândri de cultura lor, a virat către separatism.

El a fost alimentat de personalități ca Mariano Rajoy și liderul mișcării, președintele catalan în exercițiu Artur Mas.

Rajoy a luptat pentru amendarea statutului de autonomie, pe care Catalonia l-a câștigat în timpul precedentului Guvern socialist, și pentru a-i retrage titlul de „națiune”. A obținut câștig de cauză în 2010, când Tribunalul Constituțional a hotărât că titlul nu are nicio valoare juridică.

Al doilea a făcut din acest lucru un casus belli, la fel ca numeroși catalani, nemulțumiți de o repartizare a impozitului național, pe care o consideră nedreaptă.

Începând din 2012, Artur Mas a continuat să ceară un referendum pe tema autodeterminării, asemănăor celor care au avut loc la Québec sau în Scoția, dar fără succes. După o consultare simbolică, pe 9 noiembrie 2014, la care au particiipat 2,3 milioane de persoane, el a decis să convoace alegeri regionale anticipate la sfârșitul lui 2016.

El a adunat tabăra separatistă – de la dreapta și până la stânga republicană, inclusiv asociații – într-o singură listă – „Junts pel si” – și i-a îndemnat pe alegători să-l aleagă și să-i valideze programul, și anume de a conduce regiunea către „libertate” în 2017.

Artur Mas, în vârstă de 59 de ani, aflat la putere din 2010, dă asigurări că tabăra sa va merge îniante dacă obține majoritatea absolută în Parlamentul regional, chiar și fără o majoritate de voturi.

Împreună cu voturile celeilalte liste separatiste, CUP (extremă stânga), el ar urma să reușească, potrivit sondajelor.

Acest lucru ar conduce Spania într-o zonă de turbulențe, cu trei luni înainte de alegerile legislative, în care dreapta și-ar putea pierde majoritata absolută.