SFÂNTUL NICOLAE. De la „Făcătorul de minuni”, la Moșul care umple ghetuțe cu daruri sau cu nuielușă

Arhiepiscopul din Mira, cinstit de toată creștinătatea, Sfântul Nicolae apare ca o figură proeminentă, fiind ocrotitorul marinarilor, pescarilor, farmaciștilor, parfumierilor, dogarilor, copiilor, fetelor care urmează să se căsătorească, școlarilor, avocaților și al celor care suferă nedreptățit la judecată. Tot el îi protejează pe cei care fac comerț pe mare, motiv pentru care chipul său a fost așezat, de exemplu, pe stema Camerei de Comerț din Bari, Italia.

A fost un om de o foarte mare cultură teologică, o autoritate în domeniu și un om cu un profil moral model. Din acest motiv, adesea este pus alături de apostoli. Personalitatea sa cumulează trei elemente principale: ascetismul sirian, noblețea romană și inteligența greacă. Pentru marea sa bunătate a fost ales arhiereu, iar pentru dreaptă credință a fost prins și întemnițat împreună cu alți creștini, primind de la Dumnezeu darul facerii de minuni.

EXCLUSIV Cum supraviețuiește lăutarul criminal Gicuță din Apărători în cea mai dură închisoare din România. A cerut să-l lase cu acordeonul în celulă

05:00

TENSIUNI JD Vance critică dur Europa și o consideră responsabilă pentru prețurile mari la carburanți

01:19

A trăit la sfârșitul secolului al III-lea – începutul secolului al IV-lea. S-a născut într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi. Încă din copilărie a dovedit credință excepțională, iar în timpul tinereții s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ și viață duhovnicească intensă. A studiat la cele mai bune școli, unde s-a remarcat prin inteligență, iar în bisericile în care intra, uimea pe toți prin blândețe și noblețe sufletească. Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la mănăstirea de acolo, unde a devenit preot.

Sfântul Nicolae a făcut minuni chiar din timpul vieții sale. În timpul călătoriei spre Țara Sfântă, o furtună puternică i-a speriat pe cei din corabie, dar Nicolae i-a îndemnat pe toți să se roage lui Dumnezeu, iar furtuna s-a oprit. Tot atunci, Sfântul Nicolae a înviat un tânăr corăbier care căzuse de pe catarg și se înecase. De asemenea, în Alexandria, Sfântul Nicolae a vindecat mulți bolnavi și demonizați.

El a salvat cetatea Mira, tot din Lichia, de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-și vândă grâul acolo.

Este cunoscut pentru fapta sa legată de un bărbat, care fusese, probabil, bogat, dar care ajunsese într-o situație economică delicată și care avea trei fete pe care voia să le ofere spre desfrânare. Se spune că, ori de câte ori gândul acesta îi revenea omului respectiv, Sfântul Nicolae, episcopul locului, arunca, în taină, o pungă cu galbeni în curtea lui, astfel încât să aibă cu ce să trăiască și să nu dea fetele spre pierzanie.

De asemenea, în vremea împăratului Constantin, trei tineri, guvernatori locali, au fost acuzați pe nedrept de complot împotriva împăratului. Au fost închiși și urmau să fie decapitați. Dar seara, Sfântul Nicolae i-a apărut în vis împăratului, spunându-i că sunt nevinovați. Înspăimântat de această viziune, împăratul i-a eliberat.

Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar și al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate și al celor acuzați pe nedrept. Sfântul Nicolae este serbat atât de Biserica Ortodoxă, cât și de cea Romano-catolică, la 6 decembrie.

Moaștele Sfântului Nicolae sunt păstrate la Catedrala din Bari, în Italia, într-o criptă din care izvorăște un lichid incolor, numit „Mana” sau „Santa Mana”. Potrivit tradiției, episcopul acestei eparhii amestecă acest lichid cu apă, îl binecuvinteaza și-l împarte credincioșilor.

La biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, la kilometrul zero, se află o parte din moaștele Sfântului Nicolae. Totodată, multe lăcașuri de cult poartă numele Sfântului Nicolae.

Sfântul Nicolae – Moșul care aduce daruri și le lasă, în ajun, în ghetuțe

În mod tradițional, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii, dar și adulții își pun ghetuțele lustruite la ușă pentru ca Moșul să le umple cu daruri.

Înainte, copiii din mănăstiri agățau șosetele la ușă cu scrisori pentru Sfântul Nicolae în care se lăudau cât de cuminți au fost.

La sate, ziua de 6 decembrie este considerată data începerii iernii și se spune că în această zi va ninge, căci Moș Nicolae își scutură barba lungă și albă.

În vestul țării, sărbătorile de Crăciun încep de la Sfântul Nicolae, când fetele se adună în grup, încă din seara de 5 decembrie și frământă plăcinte pentru a doua zi. La 9 seara, niciun minut mai devreme sau mai târziu, sosesc flăcăii și se încinge petrecerea.

Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolțit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguțe de pomi fructiferi, pentru ca acestea să înflorească, dovada iertării greșelilor, după cum spun tradițiile populare.

În colindele românești se vorbește despre florile dalbe, flori de măr, asta pentru că bătrânii cunoșteau și ei că acea joardă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguța flori albe.

Sfântul Nicolae este unul dintre numele cele mai îndrăgite și mai răspândite. Numele este format din cuvintele grecești nike – victorie, biruință și laos – popor, om ce face parte dintr-un popor victorios.

În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor și a activităților caritabile. Astfel, în Germania, Franța și Olanda, ziua de 6 decembrie este considerată o sărbătoare religioasă, când sunt oferite cadouri copiilor și săracilor.

Multe țări și-au păstrat propriile obiceiuri și tradiții de Sfântul Nicolae. Astfel, în unele culturi, Sfântul Nicolae călătorește cu un însoțitor care îl ajută. În Olanda, episcopul călătorește pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, din care află cum s-au purtat copiii olandezi în timpul anului. Cei cuminți sunt răsplătiți cu daruri, iar cei obraznici sunt luați de asistentul său, Black Peter.

În Germania, Sfântul Nicolae călătorește tot cu un însoțitor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac în spate și o nuia în mână. Copiii obraznici sunt pedepsiți cu lovituri de nuia.

La creștinii din Ghana, moșul care aduce daruri vine din junglă, în timp ce în Hawai, el coboară din barcă. În Danemarca, cel care aduce daruri cară un sac în spinare și este purtat de reni. Copiii pregătesc o farfurie cu lapte sau o budincă de orez, în speranța că aceasta va fi mâncată de elfi, personaje despre care se crede că îl ajută pe aducătorul de daruri.

Polonezii cred că darurile vin de la stele, în timp ce ungurii spun că ele sunt aduse de îngeri.