Descoperire fascinantă. Are o vechime de 520 de milioane de ani

Rămășițele remarcabile aparțin lui Chengjiangocaris kunmingensis, o creatură crustacee, care a trăit în urmă cu 520 de milioane de ani în zona actualei Chine de Sud. Fosila are o coloană vertebrală lungă, care se extinde pe tot corpul, cu grupuri vizibile de nervi aranjate de-a lungul cordului vertebral.

Cercetătorii au observat că masele țesutului nervos sau ganglionar au crescut progresiv mai puțin de-a lungul sistemului nervos central și că ganglioanele au fost asociate cu perechile de picioare, care, de asemenea, aveau dimensiuni reduse, deoarece acestea au progresat de-a lungul corpului animalului.

Alte structuri din sistemul nervos a C. kunmingensisului erau zeci de nervi găsiți la intervale regulate în apropierea părții inferioare a corpului, ce se aseamănă cu cei găsiți în anumite tipuri de viermi moderni, dar absenți la artropodele moderne, relatează Descoperă.

RELIGIE Creștinii ortodocși intră în Săptămâna Albă. Ce alimente se pot consuma înainte de Postul Paștelui

08:49

CORUPȚIE Fostul ministru ucrainean al Energiei, implicat într-o schemă de deturnare de fonduri, reținut în timp ce încerca să fugă din țară

08:47

„C. kunmingensis a trăit în era Cambriană, perioada geologică de pe Pământ când viața a fost diversificată rapid. Predecesorii insectelor, arahnidelor și crustaceelor aveau capetele acoperite cu crustă și corpuri lungi, segmentate, iar la vârfuri aveau numeroase perechi de picioare. Aceste creaturi, cel mai probabil, s-au scufundat la fundul mării, găsindu-și hrană cu o pereche de membre mari apropiate capetelor lor”, a declarat coautorul studiului, Javier Ortega-Hernandez, biolog în cadrul Departamentului de Zoologie de la Universitatea din Cambridge.

„Unele dintre cele mai mari fosile pot ajunge până la 15 cm lungime și au avut cel puțin 80 de picioare”, a declarat un alt cercetător, Ortega-Hernandez.

Până în prezent a fost puțin cunoscut ceea ce se afla pe interiorul fosilelor, fiindcă acestea de obicei sunt oase, dinți, scoici și alte structuri organice dure, în timp ce țesuturile moi, în general, se dezintegrează prea repede pentru a fi conservate și se pierd în timp.

Potrivit lui Ortega-Hernandez, zona Xiashiba din Kunming, China de Sud, unde au fost găsite exemplarele, este „celebră” pentru păstrarea țesuturilor moi. O explicație este faptul că animalele au fost probabil îngropate în sedimente fine și într-un mediu sărac în oxigen, care le-ar fi protejat de microbi, încetinind sau chiar stopând dezintegrarea țesuturilor.

Când oamenii de știință au analizat masele ganglionare, au observat că fibrele erau de cinci miimi de milimetru în lungime, „mai puțin decât grosimea unui fir de păr uman”, a declarat Ortega-Hernandez.

„Era greu de crezut că ceva atât de mic s-ar fi păstrat împreună cu sistemul nervos central, dar pe lângă asta, ce-am văzut este o organizație unică, diferită de artropodele de astăzi”, a declarat omul de știință.

„Este posibil ca, astfel cum artropodele au devenit mai specializate în funcția lor, au reușit să-și ajusteze sistemul nervos, făcându-l mai eficient prin reducerea numărului de nervi”, a declarat Ortega-Hernandez, adăugând că aceasta este doar o ipoteză. „Dar va fi un subiect interesant pentru a explora în studiile viitoare”, a conchis cercetătorul, potrivit Descoperă.