ANALIZĂ STRATFOR. Care este cea mai mare problemă de securitate a UE în fața terorismului

La bază, Uniunea Europeană are deja stucruri continentale de securitate. Europolul, de exemplu, se ocupă de combaterea crimei organizate și studiază problemele legate de criminalitate, în timp ce Frontex reușește să mențină cooperarea între paza de coastă a țărilor pentru a asigura securitatea tuturor celorlaltor granițe ale Uniunii. La rândul său, Eurojust coordonează investigațiile și procesele desfășurate pe teritoriul Uniunii, ocupându-se în special de cele legate de infracțiuni transnaționale. Deoarece sarcinile lor sunt mai degrabă de natură logistică, având ca scop coordonarea eforturilor și resurselor la nivelul fiecărui stat, aceste organisme au foarte puțini oameni și echipamente proprii, arată o analiză a Stratfor.

Uniunea Europeană întâmpină obstacole în ceea ce privește stabilirea unei rețele de securitate unice. Acest lucru are ca principală cauză diferențele care intervin în cazul celor 28 de state în ceea ce privește prioritățile, resursele și nivelul de expertiză în cazul terorismului și crimelor la nivel mondial. Țările mari, cum ar fi Franța, Marea Britanie și Germania, au experiență în ceea ce privește lupta antiteroristă și dispun și de resursele materiale pentru a-și permite menținerea unor dispozitive și organisme sofisticate de combatere a terorismului. Acest lucru nu se aplică în cazul statelor mici, care dispun de bugete reduse. 

ECONOMIE Agenția Internațională pentru Energie și SUA reclamă că o parte din guvernele UE nu și-au eliberat stocurile de motorină din rezervele strategie

19:13

FLASH NEWS POLITICO: Franța majorează bugetul apărării, în ciuda dificultăților financiare

19:09

Atentatele de la Bruxelles au scos la iveală neajunsurile din sistemul de securitate belgian, care s-a dovedit a fi incompatibil cu numărul în creștere al jihadiștilor pe care trebuie să îl monitorizeze. Pentru statele membre ale UE, amenințarea teroristă înseamnă cheltuieli în plus din banii publici, după ani întregi în care ele au încercat refacerea acestor fonduri. Chiar și statele membre mai norocoase din punct de vedere financiar se confruntă cu resurse limitate.

Dacă pe 23 martie, guvernul german a anunțat un plan de creștere a bugetului său de securitate internă cu 2,1 miliarde de euro (aproximativ 2,3 miliarde dolari) până în 2020, președintele adjunct al Poliției Federale Germane a avertizat că fondurile suplimentare sunt departe de a fi suficiente.

Schimbul de informații între statele membre este deficitar

Alături de îngrijorarea de natură economică, devenită o piatră de încercare pentru cele mai multe agenții de securitate din lume, statele din UE reclamă și aspectul legat de libera circulație între țările membre. În orele imediat următoare atacurilor de la Bruxelles, mai multe guverne din UE au afirmat că țările membre ar trebui să facă schimb de mai multe informații referitoare la posibilele amenințări privitoare la securitate. La fel s-a cerut și imediat după atacurile de la Paris.

Ministrul german de interne, Thomas de Maiziere a dezvăluit că guvernele Uniunii nu doresc să facă acest schimb de informații cu vecinii lor și că UE și guvernele naționale au baze de date separate care nu sunt niciodată puse cap la cap. 

Faptul că unul dintre teroriștii kamikaze din Belgia a fost arestat în Turcia și apoi deportat în Olanda, unde a fost eliberat, arată aceste erori care apar din pricina lipsei de comunicare între statele membre. 

Schimbul de informații, o chestiune de suveranitate

La o primă analiză, schimbul de informații între state pare să aibă sens. Pe un continent în care bunurile, oamenii și serviciile sunt libere să circule de la o țară la alta, schimbul facil de informații ar fi un pas logic. Cu toate acestea, cooperarea limitată a țărilor membre în materie de securitate este o dovadă a faptului că, după șase decenii de viață, Uniunea Europeană rămâne doar un pact între state.

Cu toate că țările membre sunt dispuse să renunțe la suveranitate în ceea ce privește aspecte precum comerțul sau forța de muncă, acestea nu acceptă pierderea controlului total asupra unor zone sensibile cum este securitatea națională. Tratatele Uniunii explică acest lucru, dat fiind faptul că măsuri precum unitatea monetară sau zona de liber schimb pot fi votate prin majoritate, în timp ce chestiunile legate de problemele de securitate sau de politică externă au nevoie de vot unanim pentru a trece. 

Este clar că o eră a amenințărilor la nivel mondial necesită o reacție globală, însă Uniunea Europeană a ajuns într-un punct în care va trebui să ceară statelor membre să renunțe la prerogativele care sunt prea cruciale. Această problemă se extinde dincolo de chestiunile legate de securitate. UE trebuie să lupte pentru ca bogăția care caracterizează nordul Europei să coboare și către sud și pentru ca statele membre să piardă controlul asupra politicii fiscale. 

Dat fiind faptul că Uniunea Europeană nu pare să evolueze în „Statele Unite ale Europei”, este puțin probabil să se înființeze un Birou Federal European care să se ocupe de gestionarea problemelor de securitate. Nu mai vorbim despre o organizație militară federală. Crearea unor astfel de structuri la nivel continental necesită o modificare a tratatelor, decizie pe care statele membre este puțin probabil că o vor lua, având în vedere creșterea sentimentelor naționaliste în Europa. 

Criza economică din Europa a evoluat rapid într-o creștere a ratei șomajului, care a condus la crize politice. Imigranții și terorismul sunt doar elemente care se adaugă și care conduc și mai mult la o fragmentare politică a Europei, în care statele membre sunt incapabile să dea răspunsuri imediate. În acest context, deciziile luate la nivelul fiecărui stat iau locul celor care ar trebui luate la nivel de Uniune. Un exemplu în acest sens este opoziția pe care țările membre au arătat-o față de cotele de refugiați și lupta pe care au dus-o pentru păstrarea controlului propriu asupra frontierelor. De asemenea, aici intră și apariția, în interiorul statelor, a ideilor de opoziție față de acordul Schengen și libera circulație a forței de muncă în Europa. Cu cât amenințarea teroristă rămâne vie în UE, cu atât oamenii se vor teme și aceste voci care doresc desființarea Uniunii vor deveni și mai puternice. 

Dincolo de aceste piedici, sporirea cooperării în materie de securitate nu este imposibilă pentru Uniunea Europeană. În lunile ce urmează, agențiile precum Europol și Frontex vor primi mai multe resurse și în cadru Uniunii se vor discuta planuri pentru a spori paza de frontieră și de coastă. Comisia Europeană va lupta, de asemenea, pentru o mai bună integrare a bazelor de date naționale și pentru sporirea măsurilor de securitate pe aeroporturi.

Totuși, per ansamblu, Uniunea Europeană va continua să întâmpine probleme din cauza fragmentării care există în mediul de securitate, conchide Stratfor.