De ce nu suntem fericiți

Deși ne dorim cu toții să fim mulțumiți de propria noastră viață, avem tendința interioară de supraresponsabilizare, de a adopta un mod de gândire axat pe „ce trebuie făcut”, în contrast cu „ce mă face să mă simt fericit”. De cele mai multe ori, ne sprijinim trările pe unele valori false, care, într-un fel, ne condiționează propria fericire, cum ar fi  bunăstarea materială exagerată sau dorința de perfecțiune pe cât mai multe planuri. „Alți factori sunt de natură externă și aici putem enumera influența exercitată de familia în care am crescut, de cercul de prieteni sau cunoscuți din care facem parte, de locul de muncă și de societatea în care vrem să ne realizăm. Asta dacă în copilărie s-au indus (conștient sau nu) idei de genul:

– „S-ar putea să nu meriți întotdeauna ceea ce primești…”

– „Pentru a merita să fii iubit, să fii înțeles sau acceptat, trebuie să…”

FLASH NEWS Liderii UE și-au dat întâlnire într-un castel din secolul al 16-lea din Belgia. Orban, la Alden: „Nu vă trimiteți banii în Ucraina, dacă vreți să consolidați economia“

13:18

REACȚIE David Popovici, impresionat de întâlnirea cu Victor Rebengiuc. „Recunoscător pentru acest moment”

13:13

– „Alții au muncit mult mai mult pentru asta…”

Pe de altă parte, religia a implementat, la nivelul inconștientului colectiv, ideea de „păcat”, de a „merita” să te bucuri sau să fii fericit numai în urma unor anumite strădanii, sacrificii etc.

Pentru unii oameni a devenit aproape o utopie – dacă nu a fost dintotdeauna – să se simtă realizați și fericiți pe toate planurile și, în același timp, a devenit aproape o constantă strădania de a revărsa, în interiorul familiei, toată insatisfacția generată de stresul cotidian”, spune psihoterapeutul Anca Kosina pentru Gândul.

În unele cazuri, oamenii, în special femeile, se „sacrifică pentru ceilalți”, intră în diverse roluri de salvator, mai mult sau mai puțin eficiente. „Ei ar putea să folosească această înzestrare extraordinară și ar putea lucra pentru propria ființă cu aceeași dăruire cu care lucrează pentru ceilalți, înțelegând astfel că cei din jurul lor nu vor fi cu adevărat fericiți decât atunci când și ei vor fi fericiți.  

De fapt, dacă o persoană vrea cu adevărat o schimbare, dacă își dorește să fie fericită, va începe prin a-și modifica sau construi propriul său destin, iar prin gândurile și acțiunile sale se va transforma constant.  Dacă deduce care este situația sa, care sunt cauzele ce-l fac să fie „nefericit”, omul este liber să aleagă un alt mod de acțiune, iar pentru asta alege să-și trăiască altfel viața”, precizează psihoterapeutul Anca Kosina pentru Gândul.

Simulate, cuvintele și faptele nu mai sunt adevărate, nu mai sunt trăite în prezent, sunt alese mai mult sau mai puțin atent, în funcție de „repertoriul” educațional sau intelectual al fiecăruia.

„Pentru ca ” acel ceva” să fie susținător, trebuie mai întâi susținut. La locul de muncă fiecare susține prin gândurile și acțiunile sale o anumită lucrare, iar aceea îl ajută să își păstreze locul de muncă. O relație trebuie susținută pentru a fi susținătoare, iar fiecare dintre noi trebuie să-și „susțină” propria viață, pentru ca aceasta să-i aducă bucurie și împlinire. Aceasta va genera automat fericire, pentru că fiecare dintre noi are înscris în ființa sa dorința de a iubi și de a fi iubit, dorința de a fi fericit și de a crea fericire. În acest fel, Darul Vieții este prețuit și amplificat”., concluzionează psihoterapeutul pentru Gândul.