Viața în ”cel mai înfricoșător loc de pe Pământ”, închisoarea lui Bashar al-Assad

Potrivit Descoperă, Samer al-Ahmed, un fost prizonier, își amintește de mica trapă de la ușa sa de celulă, deoarece era în mod frecvent forțat să-și bage capul prin ea. Gardianul îi presa gâtul de marginea trapei, după care sărea pe capul acestuia cu toată greutatea, până când sângele începea să se scurgă pe podea.

Aceasta este una dintre metodele de tortură utilizate în închisoarea militară din Saidnaya, cea mai cunoscută închisoare din Siria. Până acum, complexul a fost ascuns, însă o echipă de arhitecți a creat un model interactiv ca parte a proiectului Amnesty International pentru a crește nivelul de conștientizare asupra poveștilor ascunse de regimul brutal al președintelui Bashar al-Assad. Închisoarea este amplasată la 25 de kilometri spre nord de Damasc, în apropierea mânăstirii Saidnaya, unde creștinii și musulmanii s-au rugat împreună timp de multe secole.

Noul raport a fost lansat în urma morții a 17.723 de oameni care se aflau în custodia Siriei, de la începutul revoltelor din martie 2011.

,,Când am construit modelul, am realizat că locul nu este doar pentru încarcerare, supraveghere și tortură. Clădirea în sine este un instrument arhitectural de tortură”, a declarat Eyal Weizman, director al Forensic Arhitecture.

ANCHETĂ Consiliul Concurenței investighează “Jaful Național – Microbuze electrice”, despre care Gândul a scris pe larg. Patru companii sunt suspectate de manipularea licitațiilor

14:58

REACȚIE Kelemen Hunor, după consultările de la Cotroceni: „UDMR nu susţine un guvern în spatele căruia se află AUR”

14:56

Pentru a crea o imagine clară a închisorii, echipa din spatele proiectului Amnesty a intervievat foștii deținuți ai închisorii Saidnaya, care au scăpat trecând ganița către Turcia.

,,Arhitectura este calea către amintiri”, a declarat Weizman. ,,În timp ce vedeau modelul digital, martorii și-au amintit evenimentele obscure, violente și traumatizante”, a adăugat el.

Deținuții erau constant legați la ochi și forțați să îngenuncheze, în momentul în care gardienii intrau în celulă, prizonierii trebuiau să își acopere ochii, așadar aceștia trebuiau să se bazeze doar pe auz. Pentru a determina mărimea celulei, zona scărilor și a coridoarelor, Lawrence Abu Hamdan, artist în sunete, a utilizat anumite reverberații.

,,Precum un sonar, sunetul la lumina spațiul din jurul lor”, a declarat Abu Hamdan. ,,Închisoarea este o temniță cu ecou, dacă o persoană est torturată este ca și cum toți ar fi torturați, deoarece sunetul circulă prin spațiu, prin țevile de scurgere sau prin căile de ventilație”, a adăugat el.

Lipsa vederii i-a făcut pe deținuți să-și dezvolte sensibilitatea auditivă, aceștia puteau deosebi sunetul unei curele sau al unui cablu electric pe piele, ei știau când un om este împuns, lovit sau bătut la perete.

Un alt detaliu terifiant este ,,ceremonia de inițiere”. Deținuții erau scoși dintr-un camion frigorific cu care erau aduși la închisoare, bătuți cu bare de fier și cabluri, iar femeile erau violate.

Doi prizonieri, Abdou și Ahmed, au fost ținuți în primele luni într-o celulă de 2,35 metri în care uneori erau ținute și 15 persoane. Aceștia își amintesc că au fost multe zile la rând în care nu a fost apă și au trebuit să bea din vasul de toaletă.