Când începem să le vorbim copiilor despre viața intimă

Educația sexuală poate începe devreme, chiar când copilul începe să observe primele deosebiri între el și ceilalți. „La 2-3 ani, copilul pune întrebări și observă diferențe între băieți și fete. În anumite țări scandinave se începe predarea de astfel de cunoștințe într-un cadru instituționalizat încă de la grădiniță. Acest fapt nu înseamnă că cei mici poartă conversații explicite despre sexualitate, ci mai degrabă sunt învățați cum să formeze relații, părțile intime ale corpului, sunt încurajați să-i respecte pe ceilalți și să știe cum să se protejeze împotriva coerciției sexuale, intimidării și abuzului. Atâta timp cât transmiterea se face în mod adecvat, aceasta nu va tulbura copilul, ci îl va face mai puternic, pentru că el știe și înțelege ceva important din lumea adulților.

Unui copil trebuie să i se prezintă atât cât are nevoie, iar adultul să aibă grijă să nu fie excedat de propria lui dorință de a transmite totul ca să scape mai repede de această sarcină. În satisfacerea curiozității copilului este necesar un echilibru din partea tutorilor. Unii părinți au încercat să explice întrebările legate de sexualitate permițând copilului să intre în baie sau prin propria nuditate, însă prea multă libertate poate produce vinovăție și anxietate la copil, la fel ca cea provenită din prea multă constrângere „, preciează psihoterapeutul pentru Gândul psihoterapeutul Ruxandra Niculescu, de la Centrul MindCare, pentru Gândul.

Copiilor ar trebui să le vorbim în primul rând despre iubire. „Informațiile despre reproducere reprezintă doar o parte mică din instruirea celui mic. Scopul educației sexuale nu constă numai în transmiterea informației în sine, ci și în crearea la copil a ceva mult mai profund: dezvoltarea unor atitudini pozitive față de propriul corp, legat de propriul sex și de rolul lui sexual, prezent și viitor.

Asta înseamnă că educația sexuală înglobează ceea ce părintele transmite, atitudinea lui față de masturbare și jocurile autoerotice, include, de asemenea, atașamentele și modelele la care se raportează copilul prin identificarea cu persoanele semnificative pentru el. De exemplu, orice părinte ar trebui să știe că masturbarea infantilă este firească și că nu e necesar să-și amenințe copilul sau să-l rușineze. Important e ca activitățile autoerotice să se desfășoare în intimitate și nu ostentativ sau provocator”, adaugă psihoterapeutul.

Educația sexuală ar trebui să devină obligatorie în școlile din România. „Țara noastră e campioana Europei la două din statisticile negative care au strânsă legătură cu nivelul de educație sexuală: sarcini nedorite la vârsta adolescenței (mame minore), dar și ocuparea primului loc la incidența HPV (Human Papilloma Virus) responsabilul direct de cauzarea cancerului de col uterin.

În concluzie, în țările unde s-a implementat educația sexuală în școli s-au constatat beneficii asupra dezoltării copiilor. Aceștia au devenit comunicativi, deschiși și toleranți”, concluzionează psihoterapeutul pentru Gândul.